Modern Mother

learning parenting on the job

Nasterea la Medlife. (2) Ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.

Ce mi-a placut:

1. Doctorii. Profesionisti, impecabili. Pe dr. Dragos Albu il stiu de mult timp, ma asteptam ca totul sa fie sub control, nu am avut nicio ezitare, niciun semn de intrebare, totul a mers snur. Doar pentru el si numai pentru el, as mai naste o data la Medlife.

Doctorita neonatolog a fost, de asemena, foarte calda si draguta sa imi dea, din proprie initiativa, multe detalii. A fost, cumva, si consilierul meu in alaptare, sfaturile ei au fost foarte utile. A fost singura care a aratat empatie fata de o mama aflata la prima nastere.

2. Asistentele de pe sectia de ginecologie. Dragute tare, toate: cele care au asistat la nastere, cele de la ATI sau cele de la rezerve. Atente, calde, rabdatoare, m-au facut sa ma simt ingrijita si chiar rasfatata. Foarte empatice.

3. Infirmierele. Minunate. Sunam si veneau imediat. Ca voiam un ceai, ca nu ma puteam intinde sa deschid geamul, ca aveam nevoie sa anunte pe cineva sa imi scoata branula, ca le rugam sa imi aduca ceva de mancare, ele erau acolo si ma ajutau prompt.

4. Conditiile de cazare. Civilizat, mai mult decat decent. Curat. Este solutie de igienizat mainile in camera. Se face curat des, se arunca gunoiul. Mancarea e foarte buna.

5. Transparenta in privinta costurilor. Citisem despre suprize neplacute la externarea din diverse clinici private, astfel ca eram pregatita sa duc o lupta pentru dreptate. Nu a fost cazul, la final am platit cat stiam ca trebuie, factura reflectand toate analizele pe care le cerusem suplimentar.

Ce m-a dezamagit:

1. Asistentele din sectia de neonatologie. Pentru mine a fost un soc sa vad un comportament atat de arogant din partea unor asistente care lucreaza in sistem privat. Tonul rastit si lipsa de rabdare m-au lasat practic dezarmata. Pe cat erau de dragute asistentele de la ginecologie, pe atat erau de lipsite de empatie asistentele de la neonatologie. Se purtau exact cu condescendenta asistentelor din spitalele de stat, unde se cred mici Dumnezei.

Cateodata simteam ca fetita era proprietatea lor, iar eu le deranjam cu cererile mele. Nu au ezitat sa ma certe sau sa mi-o reteze scurt, daca asa au simtit nevoia.

De exemplu, intr-o dupa-amiaza, fetita mea nu voia nicicum sa se trezeasca sa manance. Pentru ca asa e, in primele zile unii copii dorm mult, peste 4 ore. Am chemat asistenta sa ma sfatuiasca daca trebuie trezita si ce as putea face in sensul asta. A incercat si ea, fetita dadea semne ca e interesata sa manance, dar a avut grija sa imi atraga atentia ca ar trebui sa ma descurc singura si ca ea nu are timp sa se duca la fiecare copil sa il trezeasca.

Alta data, in timp ce alaptam, o asistenta imi explica pe un ton agresiv ca trebuie sa vorbesc cu copilul. Eu eram la doua zile de la nastere, stresata maxim de cum sa il pozitionez, pentru ca tocmai ma admonestase ca tin cotul prea sus si nu relaxez umerii; nu prea imi venea sa spun cuvinte dulci, mai ales in prezenta unei persoane straine.

2. Lipsa de atentie la detalii. Cel mai uimitor moment a fost cand m-am dus sa imi iau fetita de la lampa, pentru ca avea icter, si, in loc sa imi aduca micuta mea blonda, au venit cu un baietel 🙂 Cred ca m-au confundat cu o alta mamica.

In alta zi am cerut sa imi aduca o camasa de noapte si, culmea, mi-au adus una care se trage pe cap si fara nasturi, in conditiile in care alaptam.

Oricum, camasile de noapte de la Medlife sunt enervante, pentru ca, daca au scai, in general nu stau inchise. Risti sa ajungi ca in filmele americane, sa ti se vada fundul.

Fetita avea manusi in maini; eu, personal, am o strangere de inima legata de aceasta practica. Astfel ca i le-am scos si i-am taiat unghiile. Una dintre asistente m-a certat, ca nu trebuia sa fac asa ceva, ca nu se taie unghiile in spital, din motive de siguranta (nu cumva sa fi taiat si din piele). Ca asa e procedura. Din pacate, nimeni nu mi-a spus despre asta. Poate un intro pe partea de safety si pe proceduri, in general, ar fi prins bine.

3. Nu stii cine ce face. In Medlife exista niste coduri de culoare pentru uniforme. Cand credeam ca le-am descifrat, mai rau m-am incurcat. Halate verzi, albe, grena… Niciodata nu stiam cu cine vorbesc, putea fi foarte bine o infirmiera sau un doctor. In zilele alea vine foarte multa lume in rezerva, fiecare face ceva sau vrea ceva de la tine, nu se prezinta si esti cam debusolat.

4. Spitalul nu e atat de baby friendly pe cat ma asteptam. A fost cea mai mare dezamagire. As fi trecut peste toate altele, poate si peste aroganta asistentelor de la neonatologie, daca ar fi fost mai deschise in a incuraja apropierea dintre mama si copil in primele zile, alaptarea la san si ar fi aratat ceva mai multa intelegere fata de mame.

Am ramas surprinsa: nu se preocupa sa iti arate cum sa pui copilul prima data la san, daca vin sa te ajute, sunt foarte agresive in a-ti manevra sanul, pe care il baga cu forta, dureros pentru mama, in gurita copilului. Nu mi-a artat nimeni cum se mufeaza corect copilul, cum se scoate corect sanul din gurita, cum se foloseste pompa de san (tare as fi vrut sa ii las lapte cat a stat la lampa, dar mi-a fost teama ca nu ma descurc cu pompa). Am avut noroc ca citisem multe inainte despre alaptat si am reusit sa nu fac ragade.

Baita demonstrativa este o cursa contra cronometru – este singura baie la care a plans copilul meu vreodata. De fapt asistenta isi vedea de treaba, turuia incontinuu, si eu trebuia sa fiu agera si sa prind din zbor ideile. Nu semana cu ce vazusem pe youtube, o baita, in spital (de stat), cu calm si grija.

Cand am vrut copilul cu mine peste noapte mi-au zis ca mai bine nu, sa ma odihnesc. Una dintre asistente, care a venit spre dimineata, mi-a zis ca sunt singura dintre mamici care nu doarme. Normal, imi tineam copilul la san si peste noapte. Nu stiu de ce normalitatea e ca o mama care naste sa doarma noaptea, timp in care copilul e hranit cu biberonul, cu lapte praf.

Exact in momentele in care copilul are atata nevoie sa fie langa mama lui, este privat de aceasta apropiere, separat de singura persoana pe care o cunoaste.

Deja se stia despre mine ca sunt cea care insista pentru alaptatul exclusiv, ma faceau sa ma simt “out of the picture”. De fiecare data cand luau fetita, suspectam ca ii dau lapte praf, insistam sa nu o mai faca si primeam niste fete lungi….

In timpul zilei tot trebuia sa cer sa imi aduca fetita. Dupa ce finalizau vreo operatiune (control, analize) nu mai aduceau inapoi copilul. Trebuia sa sun frecvent si sa cer sa vina.

Copilul statea, by default, la ele, nu cu mama. Ce faceau cu el nu era treaba mea.

Nu m-a invatat nimeni cum sa schimb un pampers. Ele schimbau pampersul, cand o luau pentru diverse, asa ca nu am avut treaba cu asta. Cand am cerut sa o aduca, la un moment dat, probabil nu apucasera sa o schimbe. Mi-au dat un pampers si crema de fundulet si mi-au atras atentia ca daca face caca va trebui sa o schimb. Si eu cum stiu ca face caca si cum schimb primul pampers din viata mea??? Se pare ca nu prea le pasa.

In concluzie…,

…daca ar fi sa repet experienta primei nasteri si nu as fi constransa de faptul ca doctorul meu e in Medlife, nu as mai alege acest spital. Poate, daca ar fi sa mai nasc o data, as opta pentru Medlife doar in ideea ca nu mai sunt atat de nestiutoare si ca as avea curajul sa fiu mai ferma. Dar parca tot am o strangere de inima cand ma gandesc la asistentele de la neonatologie… Mi-au lasat un gust amar pe care, la un an de la nastere, inca il simt.

nota: am nascut la Medlife in august 2014.

2 comentarii la
“Nasterea la Medlife. (2) Ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.