Când fata mea avea 3 ani, am simțit că încep să am mai mult timp pentru mine.
Vedeam o ieșire din zona amețitoare în care intrasem după naștere și parcă în sfârșit gândeam mai limpede. Dar mi-au mai trebuit, ulterior, alți 3 ani să înțeleg cum să mă echilibrez în mod constant și cum să privesc lumea cu detașare, depășind perspectiva de victimă a contextului. Cu siguranță aș fi putut să îmi… continuarea
Să învețe să meargă mai repede. Să mănânce singur cât mai repede. Să știe să citească înainte de a merge la școală. Să se joace singur. Să nu uite. Să nu se răzgândească. Să nu se enerveze. Să nu plângă când se lovește. Să fie responsabil. Să se gândească la consecințe.
Suntem într-o cursă contra cronometru, a cărei victimă este copilul nostru. O cursă pentru hrănirea egoului propriu. Unde ne… continuarea
Adeseori mă întreb cum aș fi fost astăzi dacă mama mi-ar fi spus că sunt frumoasă, că sunt minunată, ce admiră la mine, ce învață de la mine. Mama mă iubește și mă încurajează, nu-i vorbă, dar am crescut cum majoritatea dintre noi am crescut, fără să fi auzit “te iubesc mult de tot” sau apelative ca “iubirea mea”, “minunea mea”. Accept că așa era atunci și știu că, la… continuarea
