Modern Mother

| mothering & more |

Tag lectii de parenting

Fiecare moment din relația cu copilul contează #educatiecublandete

Am văzut sute de comentarii critice la adresa mamelor care, al rândul lor, critică alte mame surprinse comportându-se agresiv față de copiii lor. Sunt momente în care situațiile controversate pot fi un punct de plecare pentru o discuție mai largă și, de ce nu, pentru a reflecta la ce putem ajusta în stilul nostru, pentru a fi mai aproape de copil. Îmi asum să preiau, de acum înainte, discuțiile mamă… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

De la 2 la 3 ani: Când mama începe să se simtă un pic în plus

O învăț pe fetița mea să spună ”am aproape 3 ani”, dacă o întreabă cineva câți ani are. Pentru că o mai despart doar câteva luni până la 3, e mare, mare, mare fata mea. E lung și frumos drumul de la două degete ridicate la două degete strânse bine în palmă. A început cu multe ”nu”-uri îndârjite, din orice și din nimic. Îmi aduc și acum aminte primele refuzuri, doar… continuarea

Copilul meu e ca niciun altul

Părinții mei nu mi-au spus când eram mică ”dar X cum poate” sau ”uite Y cum face”. Abia mai târziu mi-am dat seama ce norocoasa sunt, când diverse persoane din jurul meu povesteau despre cum îi deranja să fie mereu comparați cu alți copii, care, desigur, erau exemplul pozitiv. Când sunt cu fata mea, niciodată nu îi zic: ”ia uite ce frumos stă băiețelul” sau ”fetița asta merge pe jos… continuarea

Primul tantrum

Am fost pregătită pentru crize de nervi, mai mici sau mai mari, încă de dinainte de cei 2 ani ai fetei mele, când a început să manifeste pregnant primele semne de independență. Până la 2 ani și 3 luni am avut mici momente de nervi, dar niciun tantrum așa, ca la carte. Până mai ieri. Încheiam o zi agitată, în care eu am fost întoarsă pe dos. Cu o zi înainte nici nu… continuarea

Lucruri de care nu mă cramponez ca părinte

Vrem copii nonconformiști, când ajung în lumea largă, dar care să fie conformiști cu noi. Care să ne asculte și să respecte din prima ce avem de zis, care să nu comenteze în fața noastră, să fie la programul care ne place nouă și să nu se abată de la regulile pe care le-am fixat. Dar care să nu ia totul de-a gata, ci să aibă gândire critică. Care să… continuarea

Sunt un părinte mai bun de când mă preocupă să fiu un părinte mai bun

Așa e, sunt un părinte mai bun de când mă preocupă să fiu un părinte mai bun. Am învățat multe în ultimii ani, cât am fost însărcinată şi m-am pregătit să devin mamă, cât şi în aceşti doi ani în care, aşa cum scriu şi aici pe blog, sunt (continuu) în faza de learning parenting on the job.
De multe ori m-am întrebat cum aş fi fost ca… continuarea

Copiii nu îți salvează relația. Tu ți-o savezi.

Dacă te gândești că relația ta va funcționa mai bine și vă veți regăsi după ce veți privi cu încântare o mogâldeață mică, a voastră, înseamnă că ești la primul copil. Și nu știi în ce rollercoaster te arunci, de fapt. Copiii rup o strângere de mână și își pun mânuțele lor mici și pufoase și nevinovate între mâinile părinților. Dacă în cuplu nu știi să ierți, să uiți, să… continuarea

Nu deranja! Creierul se dezvoltă!

Acest articol este preluat de pe site-ul www.nature-play.co.uk și este reprodus cu permisiunea autoarei, Clare Caro. Nimeni nu poate învăța în locul altei persoane, este imposibil. Pentru că joaca înseamnă învățare și dezvoltare pentru persoana care se joacă, experiența este una foarte personală. Un copil care se joacă are nevoie de multă concentrare și atenție - fie că este vorba despre explorarea unui obiect, repetarea unei activități… continuarea

Două lucruri de ținut minte

Citesc zilnic articole de parenting. Parcă mă pregătesc să dau un examen, așa de conștiincioasă sunt la studiat. Partea bună este că îmi place materia asta. Și, pentru că citesc, mai mereu găsesc lucruri noi și noi abordări pentru a construi o relație cu fetița mea din care ea să iasă îmbogățită. Azi am rămas cu două idei pe care am și început să le aplic și îmi pare rău… continuarea
  • 1 2