Modern Mother

| mothering & more |

Tag parenting cu blandete

Când copiii nu spun ”mi-e frică!”, ci ”lasă-mă!”

De câte ori fata mea se lovește, devine un arici. Nu mă lasă să văd ce a pățit, nici să o ating, de fapt dacă nu aș spune nimic ar fi cel mai bine. Mie îmi e greu, o văd că suferă și sunt panicată că poate a pățit ceva mai serios. Instinctiv cer să văd, ea se zvârcolește să o las în pace. E la polul opus față de… continuarea

Renunț la lupta pentru ora de somn

“Acum ești nervoasă pe mine”. “Nu, nu sunt nervoasă pe tine, sunt obosită și din cauza asta sunt așa”. “Atunci ești obosită pe mine”.

Nu eram nervoasă pe ea, dar da, eram obosită și mai degrabă nervoasă pe mine.

Seara e o adevărată luptă, pentru că rar adoarme înainte de 1. Ultimul lucru pe care îl spune înainte de a adormi este: “Cât mai e până dimineață?”. Eu la 1 sunt deja… continuarea

În parc. Cum punem limite cu blândețe și fermitate

Ești în parc cu copilul de 3 ani. Îi place mult să urce invers pe tobogan, ca oricărui copil din tot parcul. Îl lași, este devreme și parcul este gol. Zona începe să se aglomereze și alți copii vin să se dea pe tobogan. Copilul tău, cu încăpățânare, vrea să urce în continuare pe tobogan invers, incomodându-i pe ceilalți. Îl iei cu frumosul. Se face că nu aude. Începi să ridici… continuarea

Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea

Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult. În patru ani… continuarea

10 moduri în care îmi respect copilul

Respectul față de copilul tău va determina respectul copilului față de tine și respectul față de el însuși. Respectul înseamnă mai mult decât 10 principii - acestea sunt doar un punct de plecare pentru a reflecta la raportarea noastră față de copil. Prea des părinții se situează pe poziție de forță, încercând să controleze și să dicteze, în ideea că așa modelează. Copiii au dreptul să greșească, să uite, să fie… continuarea

Când părinții amenință, dar nici ei nu cred

“Dacă nu îți strângi jucăriile, ți le arunc pe geam!” “Dacă nu încetezi, plecăm acum!” Și nu se întâmplă niciodată. Amenințări deșarte. Pe care, la un moment nici copilul nu le mai aude, nici părintele nu le mai crede. Dacă ne închipuim că rezolvăm o situație cu amenințări grave, ne înșelăm. De fapt intrăm într-o luptă de putere cu copilul și nimeni nu are de câștigat, ci toată lumea are… continuarea

Hai să nu râdem de copiii noștri

Nu mi se pare deloc distractiv când văd oameni care se amuză de neștiința sau de neputința copiilor. Copiilor lor, mai ales.E adevărat că uneori ne vine să râdem auzindu-i ce grozăvii spun sau văzându-i cât de nepotrivit și neașteptat se poartă într-o situație, lucru care se întâmplâ de cele mai multe ori din cauză că nu o stăpânesc. Înainte de a râde de ei, chiar și fără rea… continuarea

De ce nu ”m-am supărat pe tine”

Unul dintre lucrurile de bază pe care le știe fata mea despre relația noastră este că nu mă supăr niciodată pe ea. Asta nu înseamnă că suntem într-o armonie completă (ce utopie!). Se întâmplă zilnic să avem păreri diferite despre cum sau ce face sau despre cum sau ce fac. Nu înseamnă că, dacă nu mă supăr, nu are limite legate de sănătate, siguranță sau respectarea confortului celor din jur (… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

Cu tantrumurile la psiholog?

Citesc frecvent despre mame care au diverse dificultăți în gestionarea relației cu copilul și apelează la sfatul altor mămici. Inevitabil sunt voci care îi recomandă mamei să îl ducă pe copil la psiholog. E vorba despre copii de 2 sau 3 sau 4 ani. Care fac crize de nervi, țipă, nu vor să facă ce le spun părinții, nu ascultă. Mamele sunt disperate pentru că nu știu cum să abordeze problema. Situațiile sunt… continuarea
  • 1 2