Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag parenting cu blandete

Avem copii, nu adulți mici, care aleargă în cursa așteptărilor noastre.

Să învețe să meargă mai repede. Să mănânce singur cât mai repede. Să știe să citească înainte de a merge la școală. Să se joace singur. Să nu uite. Să nu se răzgândească. Să nu se enerveze. Să nu plângă când se lovește. Să fie responsabil. Să se gândească la consecințe.

Suntem într-o cursă contra cronometru, a cărei victimă este copilul nostru. O cursă pentru hrănirea egoului propriu. Unde ne… continuarea

Chiar vrei să duci toate luptele astea cu copilul tău?

Ai vrea sa îți vezi copilul strângându-și singur jucăriile. Ai prefera să mănânce mai mult cu gura închisă. Să nu mai țipe sau să trântească atunci când e nervos. Să nu îți mai vorbească urât. Să nu mai ceară și a doua bucățică de ciocolată. Te-ai întrebat vreodată de câte ori îi atragi atenția sau, mai mult, îi faci morală copilului tău într-o zi? Am aflat recent despre un simplu… continuarea

– Noi nu ne creștem copiii din cărți! – Poate ar trebui.

Noi, părinții din România, nu suntem, în marea majoritate, ok. Avem traume ascunse pe care nu le conștientizăm. Avem moșteniri care ne-au deformat și ne influențează comportamentele, amplificate de un sistem bolnav. Ne raportăm la cutume, prejudecăți și credem că dacă cei din jur fac așa e neapărat și bine. Copiii noștri sunt agresați zilnic, tratați fără respect, ignorați. Acasă și la școală. Iar noi, părinții, tăcem, ne mințim că… continuarea

Când copiii nu spun ”mi-e frică!”, ci ”lasă-mă!”

De câte ori fata mea se lovește, devine un arici. Nu mă lasă să văd ce a pățit, nici să o ating, de fapt dacă nu aș spune nimic ar fi cel mai bine. Mie îmi e greu, o văd că suferă și sunt panicată că poate a pățit ceva mai serios. Instinctiv cer să văd, ea se zvârcolește să o las în pace. E la polul opus față de… continuarea

Renunț la lupta pentru ora de somn

“Acum ești nervoasă pe mine”. “Nu, nu sunt nervoasă pe tine, sunt obosită și din cauza asta sunt așa”. “Atunci ești obosită pe mine”.

Nu eram nervoasă pe ea, dar da, eram obosită și mai degrabă nervoasă pe mine.

Seara e o adevărată luptă, pentru că rar adoarme înainte de 1. Ultimul lucru pe care îl spune înainte de a adormi este: “Cât mai e până dimineață?”. Eu la 1 sunt deja… continuarea

În parc. Cum punem limite cu blândețe și fermitate

Ești în parc cu copilul de 3 ani. Îi place mult să urce invers pe tobogan, ca oricărui copil din tot parcul. Îl lași, este devreme și parcul este gol. Zona începe să se aglomereze și alți copii vin să se dea pe tobogan. Copilul tău, cu încăpățânare, vrea să urce în continuare pe tobogan invers, incomodându-i pe ceilalți. Îl iei cu frumosul. Se face că nu aude. Începi să ridici… continuarea

Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea

Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult. În patru ani… continuarea

10 moduri în care îmi respect copilul

Respectul față de copilul tău va determina respectul copilului față de tine și respectul față de el însuși. Respectul înseamnă mai mult decât 10 principii - acestea sunt doar un punct de plecare pentru a reflecta la raportarea noastră față de copil. Prea des părinții se situează pe poziție de forță, încercând să controleze și să dicteze, în ideea că așa modelează. Copiii au dreptul să greșească, să uite, să fie… continuarea

Când părinții amenință, dar nici ei nu cred

“Dacă nu îți strângi jucăriile, ți le arunc pe geam!” “Dacă nu încetezi, plecăm acum!” Și nu se întâmplă niciodată. Amenințări deșarte. Pe care, la un moment nici copilul nu le mai aude, nici părintele nu le mai crede. Dacă ne închipuim că rezolvăm o situație cu amenințări grave, ne înșelăm. De fapt intrăm într-o luptă de putere cu copilul și nimeni nu are de câștigat, ci toată lumea are… continuarea

Hai să nu râdem de copiii noștri

Nu mi se pare deloc distractiv când văd oameni care se amuză de neștiința sau de neputința copiilor. Copiilor lor, mai ales.E adevărat că uneori ne vine să râdem auzindu-i ce grozăvii spun sau văzându-i cât de nepotrivit și neașteptat se poartă într-o situație, lucru care se întâmplâ de cele mai multe ori din cauză că nu o stăpânesc. Înainte de a râde de ei, chiar și fără rea… continuarea