Modern Mother

learning parenting on the job

Alte articole de interes

Haine de băieți și haine de fete. Sau, mai bine, unisex?

De multe ori am aruncat priviri invidioase către hainele de băieți din magazine - verde, albastru, blugi cu design cool, imprimeuri cu rachete… La fete… continuare

Să nu minți

Într-o seară eram la chioșc cu fetița mea, cumpăram un suc. Lângă noi, apare o fetiță mai mică, de un an și ceva, care cerea… continuare

Copiii învață când sunt fericiți, nu sub stres

Nathan Mikaere Wallis este unul dintre cei mai cunsocuți neurocercetători din Noua Zeelandă, care a preluat din știința creierului și a dus-o în zona de… continuare

Articole recente

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

3 ani

3 ani și 3 luni, mai precis.

Magie

La 3 ani viața este despre magie. Jumătate din timp (dacă nu și mai mult) vorbim despre lucruri care nu există. Unele dintre ele au nume bizare, pe care se întâmplă să nu mi le amintesc nici în momentul în care a încheiat să le denumească. Lumea ei e un joc și o fantezie. Imaginația a explodat în ultimul an.

Joacă

Seara, suferă, chiar și… continuarea

Haine de băieți și haine de fete. Sau, mai bine, unisex?

De multe ori am aruncat priviri invidioase către hainele de băieți din magazine - verde, albastru, blugi cu design cool, imprimeuri cu rachete… La fete te dor ochii de atâta roz, mov, auriu, sclipici. Cum merg cu fetița la cumpărături, să mă asigur (deja, de la 3 ani) că va și purta ce îi cumpăr, nu pot să mă aventurez la raionul de băieți pentru că, oricât ne-am străduit să nu… continuarea

Între TV și joacă, copiii aleg joaca cu mama

Nu am avut niciodată o politică restrictivă în ce privește timpul la tableta sau la televizor al fetei noastre. Singura limitare a fost legată de conținut - televizorul nu merge încontinuu pe știri sau emisiuni pentru adulți. Nu ne uităm la emisiuni ieftine (bine, ele sunt scumpe, ca buget) gen show-uri celebre cu cântăreți și bucătari. Nu stăm seara pe canapea să privim un film de acțiune, iar fata să… continuarea

Nu mă interesează ce fac ceilalți până când…

Sunt, de felul meu, justițiară. Am fost mult mai luptătoare în tinerețe, cu vârsta m-am mai temperat. Dar am rămas cu spiritul dreptății și intervin când mi se pare că oamenii își bat joc, în general printr-o atitudine de nesimțire, indiferență, aroganță, de mine sau de alții. Și, mai nou, de copilul meu. Sunt în stare să ridic pe cineva din autobuz să stea o gravidă. M-am obișnuit să mă… continuarea

Părinți, învățați-i pe copii regulile din societate

Nu mă deranjează să aud un copil plângând în supermarket, țipând sau vorbind mai tare în autobuz ori alergând frenetic, fără să își dea seama că poate să lovească oamenii în stânga și în dreapta. Pentru că sunt comportamente care, până la o vârstă, sunt greu de controlat și poți să bați la cap copilul de zece ori pe zi să nu mai facă și tot nu o să ai… continuarea

Ce facem cu ticurile copiilor?

Le ignorăm. Desigur, le remarcăm, le monitorizăm atent și le căutăm cauzele. După care ne relaxăm și așteptăm să treacă. Episodul 1 În urmă cu vreun an, am avut o perioadă tensionată cu soțul meu. A durat vreo două zile. Probabil chestii uzuale în orice cuplu. Pe mine mă încarcă teribil astfel de perioade, pe soț, la fel. Pe cine nu?! Copiii resimt orice undă negativă în dinamica familiei, oricum ar… continuarea

Jocul cu copilul este cheia cu care îi deschidem lumea

Acum câteva zile am făcut una dintre marile greșeli ale unei mame. Făceam o plată pe internet și discutam cu fetița mea despre un episod cu Peter Pan, Wendy și Căpitanul Hook pe care îl urmărise dimineață. Discuția se încheie cu îndemnul ei de a ne juca de-a Wendy și Hook. Eu, băgată în laptop cu coduri de autorizare, am răspuns oarecum mecanic: ”nu știu să mă joc”, în ideea… continuarea

Ce e de făcut când părintele e respins agresiv?

Am să răspund direct, să trecem peste amabilități: Nimic. E doar o fază. (este vorba despre copii de vârstă mică). Mulți părinți se simt răniți când copilul le spune: Pleacă! Nu vreau să stai aici! Nu te iubesc! Nu vreau să te mai văd! Vorbele astea așa de dure, spuse de un copil de 2, 3 ani, nu au însă aceeași greutate cu cele spuse de un adult. Pentru copil înseamnă: Nu… continuarea