Modern Mother

| mothering & more |

Tag stil de parenting

Ce să faci ca să ai un copil mai curajos

Un copil nu devine curajos spunându-i să fie curajos, cu condescendență. Mai ales când i s-a activat butonul de panică. Un copil nu devine curajos râzând de el și ironizându-l. Un copil nu devine curajos cu îndemnuri de genul: Dar de ce îți este frică! Hai, nu îți fie frică! N-are de ce să îți fie frică! Un copil nu devine curajos vorbindu-i prea mult despre cât trebuie să fie… continuarea

În parc. Cum punem limite cu blândețe și fermitate

Ești în parc cu copilul de 3 ani. Îi place mult să urce invers pe tobogan, ca oricărui copil din tot parcul. Îl lași, este devreme și parcul este gol. Zona începe să se aglomereze și alți copii vin să se dea pe tobogan. Copilul tău, cu încăpățânare, vrea să urce în continuare pe tobogan invers, incomodându-i pe ceilalți. Îl iei cu frumosul. Se face că nu aude. Începi să ridici… continuarea

Tații de fete, eroii fără pelerine și fără stres

Am avut recent o conversație cu un coleg care locuiește lângă Tirana și are o fetiță de 3 ani. Mi-a zis că nu poate să îi reziste fetei lui, știe că este idolul ei și că ar face orice pentru ea. Mi-a povestit că într-o seară, la ora 7, fetița lui era disperată să îi ia nu știu ce jucărie, pe care și-o dorea mult. S-a urcat în mașină, a condus 40 de… continuarea

Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea

Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult. În patru ani… continuarea

Copilul nu pleacă din cuib la adolescență, ci la 4 ani

O joacă aparent obișnuită. Ne jucăm de-a școala, pentru că, deși are 4 ani și 4 luni, nu merge la grădiniță și nu îi trezește vreun interes, dar abia așteaptă să meargă la școală. Știe multe despre “reguli” - că trebuie să ridice mâna când vrea să spună ceva, că trebuie să anunțe dacă vrea să meargă la toaletă, iar apoi se grăbește să se spele pe mâini și să se întoarcă… continuarea

10 moduri în care îmi respect copilul

Respectul față de copilul tău va determina respectul copilului față de tine și respectul față de el însuși. Respectul înseamnă mai mult decât 10 principii - acestea sunt doar un punct de plecare pentru a reflecta la raportarea noastră față de copil. Prea des părinții se situează pe poziție de forță, încercând să controleze și să dicteze, în ideea că așa modelează. Copiii au dreptul să greșească, să uite, să fie… continuarea

Cu câinele, scuze, cu copilul la shopping

O mamă într-un magazin cu un băiețel de vreo 2 ani. Căuta printre haine, timp în care copilul investiga în stânga și în dreapta, cam mâțâit, pentru că nu mai avea răbdare. Mama, fermă, arunca diverse imperative, de printre umerașe: Joacă-te la oglindă! Stai aici! Vino la mine! Lasă aia! Copilul, pe bună dreptate, era cam plictisit. De altfel, când mergem cu soții, adulți fiind, în magazin avem mari șanse să… continuarea

Hai să nu râdem de copiii noștri

Nu mi se pare deloc distractiv când văd oameni care se amuză de neștiința sau de neputința copiilor. Copiilor lor, mai ales.E adevărat că uneori ne vine să râdem auzindu-i ce grozăvii spun sau văzându-i cât de nepotrivit și neașteptat se poartă într-o situație, lucru care se întâmplâ de cele mai multe ori din cauză că nu o stăpânesc. Înainte de a râde de ei, chiar și fără rea… continuarea

Eu am plecat, pa, pa!

Să spunem că ne pregătim de o plecare de acasă, soțul așteptându-ne, pregătit să iasă pe ușă. Mai avem una - alta de făcut, ceva super important, vital chiar. Ne dăm seama că el nu înțelege deloc de ce e așa o chestie importantă și, cu siguranță, ne enervează. Ne simțim neînțelese. Presate fiind de starea lui de iritare, îl auzim spunând: ”Dacă nu vii acum, plec. Mă rog de… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea
  • 1 2 9