Modern Mother

learning parenting on the job

Tag 3 ani

Ce facem cu ticurile copiilor?

Le ignorăm. Desigur, le remarcăm, le monitorizăm atent și le căutăm cauzele. După care ne relaxăm și așteptăm să treacă. Episodul 1 În urmă cu vreun an, am avut o perioadă tensionată cu soțul meu. A durat vreo două zile. Probabil chestii uzuale în orice cuplu. Pe mine mă încarcă teribil astfel de perioade, pe soț, la fel. Pe cine nu?! Copiii resimt orice undă negativă în dinamica familiei, oricum ar… continuarea

Ce e de făcut când părintele e respins agresiv?

Am să răspund direct, să trecem peste amabilități: Nimic. E doar o fază. (este vorba despre copii de vârstă mică). Mulți părinți se simt răniți când copilul le spune: Pleacă! Nu vreau să stai aici! Nu te iubesc! Nu vreau să te mai văd! Vorbele astea așa de dure, spuse de un copil de 2, 3 ani, nu au însă aceeași greutate cu cele spuse de un adult. Pentru copil înseamnă: Nu… continuarea

Ai încredere în ritmul copilului tău

Când fetița mea era doar un bebeluș de câteva luni, am luat-o cu mine în pat. Planul inițial era să o obișnuiesc să doarmă în patul ei, încă de când o aduc de la maternitate. Dar am luat-o cu mine, nu m-am mai dezlipit de ea și pătuțul ei a rămas de decor. Schimbarea s-a datorat faptului că am început să citesc intens despre parenting. Una dintre primele cărți a… continuarea

Copilul meu plânge din orice

Mi-am învățat fata să plângă ori de câte ori simte nevoia să o facă. Plânge de durere, de frustrare, de nervi, de supărare, de emoții, de bucurie prea mare. Trăirile ei variază într-o zi într-un registru nesfârșit, cu variate nuanțe, și multe dintre ele generează lacrimi. Sunt mamă și cred că de cele mai multe le decodific corect. Numai în seara trecută, în parc, a plâns că și-a scăpat înghețata… continuarea

Să vorbim despre moarte

Nu vreau să mor. De ce au murit părinții? De ce e mort? De ce a rămas singur? Nu trece zi, de ceva vreme încoace, să nu vorbim despre moarte. Pare subiectul care o interesează cel mai mult. Știam că se apropie ziua asta, mai are atât de puțin și face trei ani. Și eram pregătită cu ceva răspunsuri. Să vorbim despre moarte e la fel de intens pentru mine… continuarea

La concurență cu propriul copil, pe locul doi

—Dă-mi și mie un pic să văd! -Nu îți dau! -Doar un pic, nici nu ți-l iau din mână. -Nu! -Dă—mi și mie o gură! -Nu vreau! -O gură mică, o firmitură… -Nu! Conversații de genul ăsta avem nenumărate. Sunt și eu înnebunită după mingi, dulciuri, figurine cu personaje din desene animate, obiectele de colecție. -Mami, bei din paharul meu. -Da, îmi place și mie mult, că e micuț.… continuarea

Tristețile vin și trebuie să plece

Multe supărări i se întâmplă fetei mele în timpul zilei. Nu vrea rochia cu albastru, nu îi place un cuvânt pe care i l-am spus, s-a împiedicat în timp ce alerga cu entuziasm, leagănul e ocupat, nu vrea să împartă o jucărie, nu are chef să bea cu paiul ales de mine și lista poate continua. Manifestările sunt la fel de variate ca motivele și nu au nicio relație directă… continuarea

De la 2 la 3 ani: Când mama începe să se simtă un pic în plus

O învăț pe fetița mea să spună ”am aproape 3 ani”, dacă o întreabă cineva câți ani are. Pentru că o mai despart doar câteva luni până la 3, e mare, mare, mare fata mea. E lung și frumos drumul de la două degete ridicate la două degete strânse bine în palmă. A început cu multe ”nu”-uri îndârjite, din orice și din nimic. Îmi aduc și acum aminte primele refuzuri, doar… continuarea

Obsesia de a sta cuminte, pe scăunel

Grădinița este pentru joacă, iar joaca este pentru învățat. Asta este teoria cu care voi pleca la drum în alegerea grădiniței. Și știu că va fi greu să găsesc nu în zonă, ci în tot orașul, o grădiniță care să fie cu adevărat așa. Cu grupe mici de copii, în care aceștia să fie tratați și individual, cu micile sau marile lor momente de rebeliune (așa cum e normal să… continuarea