Modern Mother

| mothering & more |

Tag crize de furie

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

Oprește-te pentru copilul tău când plânge

Văd frecvent pe stradă copii cu lacrimi în ochi, trași de o mână de către un părinte impasibil. ”Să plângă, așa îi trebuie!” - cam asta spune privirea lor. Părinți care efectiv cară după ei copii supărați, nervoși, obosiți, nemâncați, iritați, nedreptățiți, plângând. Mă întreb adesea de ce le este atât de greu să se oprească lângă ei, să se lase la înălțimea lor și să aștepte împreună să se… continuarea

Transformarea uimitoare de la 4 ani

2 luni au mai rămas până la 4 ani. Am citit atât despre cum se schimbă copilul la 1 an, la 2, dar prea puțin se vorbește despre transformarea majoră prin care trece copilul la 4 ani. Am văzut multe mame care se plâng de crizele de nervi ale copiilor, care au revenit șocant după o perioadă calmă și serenă, ce venea să închidă perioada tantrumurilor. Sunt total de acord, nervii revin în forță și… continuarea

Cum reacționăm la agresivitatea copiilor. Nu pedepsim, reparăm.

Ce facem când copiii nu se poartă așa cum ne dorim? Pare că adulții (unii) au înțeles că măsurile extreme nu aduc nimic bun. Nu mai vorbesc despre pedepse, nu mai pun copiii la colț, cu puțin autocontrol chiar nu mai țipă la ei. Și ce au pus în loc? Pedepse mascate sub diverse nume, cum ar fi scăunelul liniștirii, trimisul în cameră să se calmeze , ignorarea copilului când plânge.… continuarea

Copilul meu plânge din orice

Mi-am învățat fata să plângă ori de câte ori simte nevoia să o facă. Plânge de durere, de frustrare, de nervi, de supărare, de emoții, de bucurie prea mare. Trăirile ei variază într-o zi într-un registru nesfârșit, cu variate nuanțe, și multe dintre ele generează lacrimi. Sunt mamă și cred că de cele mai multe le decodific corect. Numai în seara trecută, în parc, a plâns că și-a scăpat înghețata… continuarea

Crize de nervi la 3 ani. E ok, draga mea.

Citesc poveștile mamelor de copii de vârstă mică. Sunt supărate și uneori sătule de crizele de nervi ale copiilor lor. Copiii sunt o explozie de sentimente. Aceeași intensitate pe care aceștia o pun în momentele de bucurie și care ne topește o regăsim, o fracțiune de secundă mai târziu, în furie. Și ne revoltă. La 2 ani și 7 luni ai fetei mele, suntem în palpitantul carusel al crizelor de nervi. Chiar… continuarea

Cine îi ține în brațe pe copiii care plâng?

Seara, când ajung acasă, îmi dau seama destul de repede dacă fata mea are niște supărări din timpul zilei. E nervoasă, face crize de nervi din orice, mă împinge, e vizibil iritată, se joacă agresiv. După un timp aflu că un copil nu a vrut să o lase și pe ea în leagăn, că bona a luat-o pe repede înainte din parc, că a căzut și s-a lovit la picior,… continuarea

Primul tantrum

Am fost pregătită pentru crize de nervi, mai mici sau mai mari, încă de dinainte de cei 2 ani ai fetei mele, când a început să manifeste pregnant primele semne de independență. Până la 2 ani și 3 luni am avut mici momente de nervi, dar niciun tantrum așa, ca la carte. Până mai ieri. Încheiam o zi agitată, în care eu am fost întoarsă pe dos. Cu o zi înainte nici nu… continuarea

Mie nu îmi vine să îmi dau copilul de pereți. Niciodată.

Am scris titlul ăsta cu ceva luni în urmă. După ce am citit un articol în care mamele spuneau și comentau că uneori le vine să dea cu copilul de pereți, la figurat desigur, din nervi și frustrare. Eu nu simt așa. Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi vină să îmi iau copilul și să îl scutur, astel încât să înceteze să mă scoată din minți. Nu mi-a venit… continuarea

Ce crize de nervi aș face dacă aș avea doi ani!

Nu e ușor să ai doi ani. Uitându-mă la cum decurge o zi pentru fata mea, îmi dau seama că adună foarte multe frustrări, că pe cât de multe lucruri noi poate să facă, pe atât de multe nu le poate face (și foarte des încercările ei se încheie cu lacrimi). Adună atât de multe nu-uri, ai grijă, nu e voie, (și știu că bona îi mai zice nu… continuarea