Modern Mother

learning parenting on the job

Tag parenting asumat

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

Părinți prinși în tipare moștenite

Nu am fost niciodată la psiholog și nu am crezut că aș avea de ce. Nu am nimic cu mersul la psiholog, îi admiram și încă îi admir pe oamenii care acceptă că au nevoie de ajutor și iau măsuri pentru a le fi mai bine. Doar că eu credeam că sunt o fire puternică și optimistă și că am resursele interne pentru a mă vindeca. Acum, din perspectiva ultimilor… continuarea

Cheia comunicării cu copilul: îi acceptăm sentimentele

De când am citit cartea "Între părinte și copil", mi-am nuanțat modul în care gestionez momentele sensibile din relația cu fata mea. Momentele sensibile sunt, în principal, cele în care este supărată, din cauza mea (am ajutat-o când de fapt voia să facă ceva singură, i-am pus o limtă care o deranjează) sau din cauze externe (a avut un conflict la locul de joacă, a deranjat-o ceva în relația cu… continuarea

Copiii noștri sunt, cumva, prietenii noștri

Am auzit de multe ori că nu e ok să spui despre copilul tău că îți e prieten, pentru că între copil și părinte nu trebuie să primeze o relație de prietenie. Părintele e părinte și trebuie să fie autoritar, să se impună. Am o altă viziune, atât în ce privește partea cu prietenia, cât și cea legată de autoritate. Cred că, dacă privim dintr-o altă perspectivă, copiii sunt ca… continuarea

De ce nu îmi compar copilul cu alți copii

Zilele trecute, îmi povestea o colegă cum, aflată în New York, tocmai ieșind dintr-un hotel din Manhattan, a văzut venind un alergător cu o sacoșă în mână. Nici nu a apucat să se dumirească și alergătorul s-a oprit, a pus sacoșa jos și s-a apucat să facă flotări. Chiar pe covorul roșu ce marca glorios ieșirea din hotel. Trecătorii și-au continuat drumul impasibili. E discutabil dacă e ok sau nu… continuarea

Mie nu îmi vine să îmi dau copilul de pereți. Niciodată.

Am scris titlul ăsta cu ceva luni în urmă. După ce am citit un articol în care mamele spuneau și comentau că uneori le vine să dea cu copilul de pereți, la figurat desigur, din nervi și frustrare. Eu nu simt așa. Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi vină să îmi iau copilul și să îl scutur, astel încât să înceteze să mă scoată din minți. Nu mi-a venit… continuarea

Focusul trebuie să fie pe ce simte copilul, nu pe ce simți tu

Sunt părinte în fiecare secundă. Am o datorie în fiecare secundă să cresc un om echilibrat, care să își găsească locul în lume, cu încredere și curaj. Sunt părinte când mă joc cu copilul, când râdem în hohote împreună, când mă mângâie cu mâini mici, când îi aud vocea strigându-mă prin casă sau când face ceva pentru prima dată și inima îmi bate poc-poc. Un părinte cald și empatic, cu… continuarea