Modern Mother

| mothering & more |

Tag parenting asumat

Cu câinele, scuze, cu copilul la shopping

O mamă într-un magazin cu un băiețel de vreo 2 ani. Căuta printre haine, timp în care copilul investiga în stânga și în dreapta, cam mâțâit, pentru că nu mai avea răbdare. Mama, fermă, arunca diverse imperative, de printre umerașe: Joacă-te la oglindă! Stai aici! Vino la mine! Lasă aia! Copilul, pe bună dreptate, era cam plictisit. De altfel, când mergem cu soții, adulți fiind, în magazin avem mari șanse să… continuarea

Fiecare moment din relația cu copilul contează #educatiecublandete

Am văzut sute de comentarii critice la adresa mamelor care, al rândul lor, critică alte mame surprinse comportându-se agresiv față de copiii lor. Sunt momente în care situațiile controversate pot fi un punct de plecare pentru o discuție mai largă și, de ce nu, pentru a reflecta la ce putem ajusta în stilul nostru, pentru a fi mai aproape de copil. Îmi asum să preiau, de acum înainte, discuțiile mamă… continuarea

Când ești mamă, mai mult decât orice altceva

Am urmărit povestea Serenei Williams, în ultima perioadă, mai mult din interes jurnalistic, fiind prezentată în niște feature-uri (Vogue și Time) cu scriitură frumoasă, care au surprins (în urma unui efort de PR sau nu) mai mult omul.
TIME’s new cover: Serena Williams opens up about her complicated comeback, motherhood and making time to be selfish https://ti.me/2nIROGT Posted by TIME on Thursday, August 16, 2018
Poate mi-au atras… continuarea

De ce nu ”m-am supărat pe tine”

Unul dintre lucrurile de bază pe care le știe fata mea despre relația noastră este că nu mă supăr niciodată pe ea. Asta nu înseamnă că suntem într-o armonie completă (ce utopie!). Se întâmplă zilnic să avem păreri diferite despre cum sau ce face sau despre cum sau ce fac. Nu înseamnă că, dacă nu mă supăr, nu are limite legate de sănătate, siguranță sau respectarea confortului celor din jur (… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

Oprește-te pentru copilul tău când plânge

Văd frecvent pe stradă copii cu lacrimi în ochi, trași de o mână de către un părinte impasibil. ”Să plângă, așa îi trebuie!” - cam asta spune privirea lor. Părinți care efectiv cară după ei copii supărați, nervoși, obosiți, nemâncați, iritați, nedreptățiți, plângând. Mă întreb adesea de ce le este atât de greu să se oprească lângă ei, să se lase la înălțimea lor și să aștepte împreună să se… continuarea

Cum reacționăm la agresivitatea copiilor. Nu pedepsim, reparăm.

Ce facem când copiii nu se poartă așa cum ne dorim? Pare că adulții (unii) au înțeles că măsurile extreme nu aduc nimic bun. Nu mai vorbesc despre pedepse, nu mai pun copiii la colț, cu puțin autocontrol chiar nu mai țipă la ei. Și ce au pus în loc? Pedepse mascate sub diverse nume, cum ar fi scăunelul liniștirii, trimisul în cameră să se calmeze , ignorarea copilului când plânge.… continuarea

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

Părinți prinși în tipare moștenite

Nu am fost niciodată la psiholog și nu am crezut că aș avea de ce. Nu am nimic cu mersul la psiholog, îi admiram și încă îi admir pe oamenii care acceptă că au nevoie de ajutor și iau măsuri pentru a le fi mai bine. Doar că eu credeam că sunt o fire puternică și optimistă și că am resursele interne pentru a mă vindeca. Acum, din perspectiva ultimilor… continuarea

Cheia comunicării cu copilul: îi acceptăm sentimentele

De când am citit cartea "Între părinte și copil", mi-am nuanțat modul în care gestionez momentele sensibile din relația cu fata mea. Momentele sensibile sunt, în principal, cele în care este supărată, din cauza mea (am ajutat-o când de fapt voia să facă ceva singură, i-am pus o limtă care o deranjează) sau din cauze externe (a avut un conflict la locul de joacă, a deranjat-o ceva în relația cu… continuarea
  • 1 2