Modern Mother

learning parenting on the job

Tag aware parenting

Jocul cu copilul este cheia cu care îi deschidem lumea

Acum câteva zile am făcut una dintre marile greșeli ale unei mame. Făceam o plată pe internet și discutam cu fetița mea despre un episod cu Peter Pan, Wendy și Căpitanul Hook pe care îl urmărise dimineață. Discuția se încheie cu îndemnul ei de a ne juca de-a Wendy și Hook. Eu, băgată în laptop cu coduri de autorizare, am răspuns oarecum mecanic: ”nu știu să mă joc”, în ideea… continuarea

Să nu minți

Într-o seară eram la chioșc cu fetița mea, cumpăram un suc. Lângă noi, apare o fetiță mai mică, de un an și ceva, care cerea ceva, probabil mai vizitase și altă dată chioșcul acesta sau un altul. Din spatele ei se ivește mama, care o trage deoparte și îi spune că e închis. Fetița începe să plângă. Pentru că știa că nu era închis. Pentru că era lumină la chioșc… continuarea

Emoții multe, o singură inimă

La sfârșitul zilei simt cât de intensă mi-a fost ziua. Întotdeauna am spus că sunt atât de obosită pentru că, imediat ce mă întorc de la serviciu, intru pentru câteva ore bune în labirintul lui ”vrei să ne jucăm”? - știi unde intri, dar nu prea mai știi pe unde e ieșirea. Ieri însă am realizat că nu doar joaca este cea care consumă toată energia din mine, rămasă la… continuarea

Să le dăm copiilor noștri timp să crească

Am un copil de 2 ani și 7 luni. Plânge când cade, se enervează când nu îi iese ceva, câteodată îi vine să îmi dea și o palmă, de nervi sau de bucurie, încă mai ronțăie câte o jucărie, aruncă pe jos ce nu îi mai trebuie și uneori nu are chef să împartă. Are doar 2 ani și 7 luni. Și face cam ce face orice copil la vârsta asta. De foarte mult… continuarea

Crize de nervi la 3 ani. E ok, draga mea.

Citesc poveștile mamelor de copii de vârstă mică. Sunt supărate și uneori sătule de crizele de nervi ale copiilor lor. Copiii sunt o explozie de sentimente. Aceeași intensitate pe care aceștia o pun în momentele de bucurie și care ne topește o regăsim, o fracțiune de secundă mai târziu, în furie. Și ne revoltă. La 2 ani și 7 luni ai fetei mele, suntem în palpitantul carusel al crizelor de nervi. Chiar… continuarea

Copilul meu e ca niciun altul

Părinții mei nu mi-au spus când eram mică ”dar X cum poate” sau ”uite Y cum face”. Abia mai târziu mi-am dat seama ce norocoasa sunt, când diverse persoane din jurul meu povesteau despre cum îi deranja să fie mereu comparați cu alți copii, care, desigur, erau exemplul pozitiv. Când sunt cu fata mea, niciodată nu îi zic: ”ia uite ce frumos stă băiețelul” sau ”fetița asta merge pe jos… continuarea

Părinți prinși în tipare moștenite

Nu am fost niciodată la psiholog și nu am crezut că aș avea de ce. Nu am nimic cu mersul la psiholog, îi admiram și încă îi admir pe oamenii care acceptă că au nevoie de ajutor și iau măsuri pentru a le fi mai bine. Doar că eu credeam că sunt o fire puternică și optimistă și că am resursele interne pentru a mă vindeca. Acum, din perspectiva ultimilor… continuarea

De ce nu îmi compar copilul cu alți copii

Zilele trecute, îmi povestea o colegă cum, aflată în New York, tocmai ieșind dintr-un hotel din Manhattan, a văzut venind un alergător cu o sacoșă în mână. Nici nu a apucat să se dumirească și alergătorul s-a oprit, a pus sacoșa jos și s-a apucat să facă flotări. Chiar pe covorul roșu ce marca glorios ieșirea din hotel. Trecătorii și-au continuat drumul impasibili. E discutabil dacă e ok sau nu… continuarea

Sunt un părinte mai bun de când mă preocupă să fiu un părinte mai bun

Așa e, sunt un părinte mai bun de când mă preocupă să fiu un părinte mai bun. Am învățat multe în ultimii ani, cât am fost însărcinată şi m-am pregătit să devin mamă, cât şi în aceşti doi ani în care, aşa cum scriu şi aici pe blog, sunt (continuu) în faza de learning parenting on the job.
De multe ori m-am întrebat cum aş fi fost ca… continuarea