Modern Mother

learning parenting on the job

Tag parenting constientizat

De ce nu ”m-am supărat pe tine”

Unul dintre lucrurile de bază pe care le știe fata mea despre relația noastră este că nu mă supăr niciodată pe ea. Asta nu înseamnă că suntem într-o armonie completă (ce utopie!). Se întâmplă zilnic să avem păreri diferite despre cum sau ce face sau despre cum sau ce fac. Nu înseamnă că, dacă nu mă supăr, nu are limite legate de sănătate, siguranță sau respectarea confortului celor din jur (… continuarea

Eu am plecat, pa, pa!

Să spunem că ne pregătim de o plecare de acasă, soțul așteptându-ne, pregătit să iasă pe ușă. Mai avem una - alta de făcut, ceva super important, vital chiar. Ne dăm seama că el nu înțelege deloc de ce e așa o chestie importantă și, cu siguranță, ne enervează. Ne simțim neînțelese. Presate fiind de starea lui de iritare, îl auzim spunând: ”Dacă nu vii acum, plec. Mă rog de… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

Oprește-te pentru copilul tău când plânge

Văd frecvent pe stradă copii cu lacrimi în ochi, trași de o mână de către un părinte impasibil. ”Să plângă, așa îi trebuie!” - cam asta spune privirea lor. Părinți care efectiv cară după ei copii supărați, nervoși, obosiți, nemâncați, iritați, nedreptățiți, plângând. Mă întreb adesea de ce le este atât de greu să se oprească lângă ei, să se lase la înălțimea lor și să aștepte împreună să se… continuarea

Cu tantrumurile la psiholog?

Citesc frecvent despre mame care au diverse dificultăți în gestionarea relației cu copilul și apelează la sfatul altor mămici. Inevitabil sunt voci care îi recomandă mamei să îl ducă pe copil la psiholog. E vorba despre copii de 2 sau 3 sau 4 ani. Care fac crize de nervi, țipă, nu vor să facă ce le spun părinții, nu ascultă. Mamele sunt disperate pentru că nu știu cum să abordeze problema. Situațiile sunt… continuarea

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

Jocul cu copilul este cheia cu care îi deschidem lumea

Acum câteva zile am făcut una dintre marile greșeli ale unei mame. Făceam o plată pe internet și discutam cu fetița mea despre un episod cu Peter Pan, Wendy și Căpitanul Hook pe care îl urmărise dimineață. Discuția se încheie cu îndemnul ei de a ne juca de-a Wendy și Hook. Eu, băgată în laptop cu coduri de autorizare, am răspuns oarecum mecanic: ”nu știu să mă joc”, în ideea… continuarea

Ce e de făcut când părintele e respins agresiv?

Am să răspund direct, să trecem peste amabilități: Nimic. E doar o fază. (este vorba despre copii de vârstă mică). Mulți părinți se simt răniți când copilul le spune: Pleacă! Nu vreau să stai aici! Nu te iubesc! Nu vreau să te mai văd! Vorbele astea așa de dure, spuse de un copil de 2, 3 ani, nu au însă aceeași greutate cu cele spuse de un adult. Pentru copil înseamnă: Nu… continuarea

Să nu minți

Într-o seară eram la chioșc cu fetița mea, cumpăram un suc. Lângă noi, apare o fetiță mai mică, de un an și ceva, care cerea ceva, probabil mai vizitase și altă dată chioșcul acesta sau un altul. Din spatele ei se ivește mama, care o trage deoparte și îi spune că e închis. Fetița începe să plângă. Pentru că știa că nu era închis. Pentru că era lumină la chioșc… continuarea

Tristețea fiecărei mame

Înainte de culcare povestim. Despre orice. Invariabil, la aproape 3 ani, frământările sunt legate de legătura dintre noi - murim? o să fim mereu împreună? voi fi mereu lângă ea? Uneori îmi spune ”nu o să te uit niciodată” sau ”eu și tati nu te vom uita niciodată”. Nu simt bucurie, ci o mare tristețe. Pentru că replicile ei, aparent nevinovate, pe care acum le înțelege mai degrabă sufletul ei decât… continuarea