Modern Mother

learning parenting on the job

Tag parenting constientizat

Emoții multe, o singură inimă

La sfârșitul zilei simt cât de intensă mi-a fost ziua. Întotdeauna am spus că sunt atât de obosită pentru că, imediat ce mă întorc de la serviciu, intru pentru câteva ore bune în labirintul lui ”vrei să ne jucăm”? - știi unde intri, dar nu prea mai știi pe unde e ieșirea. Ieri însă am realizat că nu doar joaca este cea care consumă toată energia din mine, rămasă la… continuarea

Parentaj sensibil și inteligent – extrase

Las aici câteva fragmente interesante din cartea Parentaj sensibil și inteligent, scrisă descrisă de Daniel J. Siegel - specialist în psihiatrie infantilă și Mary Hartzell - educatoare pentru copii și consilier pentru părinți. 
  Modul de raportare la propriile experiențe are o înrâurire profundă asupra modului în care îți crești și educi copiii. Sentimentul de siguranță pe care îl resimte copilul în relația de atașament cu părinții este strâns legat de… continuarea

Despre limite, nu-uri și conectarea cu copiii noștri

Când am citit review-urile cărții ”Parentaj sensibil și inteligent” pe Bookster, de unde am luat cartea, am zis ceva de genul ”hai să o iau, să văd despre ce e vorba”... Părerile erau că e prea tehnică, greoaie etc. Cartea este scrisă de Daniel J. Siegel - specialist în psihiatrie infantilă și Mary Hartzell - educatoare pentru copii și consilier pentru părinți, ambii având propriii copii, adulți. Da,… continuarea

Să le dăm copiilor noștri timp să crească

Am un copil de 2 ani și 7 luni. Plânge când cade, se enervează când nu îi iese ceva, câteodată îi vine să îmi dea și o palmă, de nervi sau de bucurie, încă mai ronțăie câte o jucărie, aruncă pe jos ce nu îi mai trebuie și uneori nu are chef să împartă. Are doar 2 ani și 7 luni. Și face cam ce face orice copil la vârsta asta. De foarte mult… continuarea

Crize de nervi la 3 ani. E ok, draga mea.

Citesc poveștile mamelor de copii de vârstă mică. Sunt supărate și uneori sătule de crizele de nervi ale copiilor lor. Copiii sunt o explozie de sentimente. Aceeași intensitate pe care aceștia o pun în momentele de bucurie și care ne topește o regăsim, o fracțiune de secundă mai târziu, în furie. Și ne revoltă. La 2 ani și 7 luni ai fetei mele, suntem în palpitantul carusel al crizelor de nervi. Chiar… continuarea

Copilul meu e ca niciun altul

Părinții mei nu mi-au spus când eram mică ”dar X cum poate” sau ”uite Y cum face”. Abia mai târziu mi-am dat seama ce norocoasa sunt, când diverse persoane din jurul meu povesteau despre cum îi deranja să fie mereu comparați cu alți copii, care, desigur, erau exemplul pozitiv. Când sunt cu fata mea, niciodată nu îi zic: ”ia uite ce frumos stă băiețelul” sau ”fetița asta merge pe jos… continuarea

Părinți prinși în tipare moștenite

Nu am fost niciodată la psiholog și nu am crezut că aș avea de ce. Nu am nimic cu mersul la psiholog, îi admiram și încă îi admir pe oamenii care acceptă că au nevoie de ajutor și iau măsuri pentru a le fi mai bine. Doar că eu credeam că sunt o fire puternică și optimistă și că am resursele interne pentru a mă vindeca. Acum, din perspectiva ultimilor… continuarea

Cheia comunicării cu copilul: îi acceptăm sentimentele

De când am citit cartea "Între părinte și copil", mi-am nuanțat modul în care gestionez momentele sensibile din relația cu fata mea. Momentele sensibile sunt, în principal, cele în care este supărată, din cauza mea (am ajutat-o când de fapt voia să facă ceva singură, i-am pus o limtă care o deranjează) sau din cauze externe (a avut un conflict la locul de joacă, a deranjat-o ceva în relația cu… continuarea

Primul tantrum

Am fost pregătită pentru crize de nervi, mai mici sau mai mari, încă de dinainte de cei 2 ani ai fetei mele, când a început să manifeste pregnant primele semne de independență. Până la 2 ani și 3 luni am avut mici momente de nervi, dar niciun tantrum așa, ca la carte. Până mai ieri. Încheiam o zi agitată, în care eu am fost întoarsă pe dos. Cu o zi înainte nici nu… continuarea

Copiii noștri sunt, cumva, prietenii noștri

Am auzit de multe ori că nu e ok să spui despre copilul tău că îți e prieten, pentru că între copil și părinte nu trebuie să primeze o relație de prietenie. Părintele e părinte și trebuie să fie autoritar, să se impună. Am o altă viziune, atât în ce privește partea cu prietenia, cât și cea legată de autoritate. Cred că, dacă privim dintr-o altă perspectivă, copiii sunt ca… continuarea
  • 1 2