Modern Mother

learning parenting on the job

Tag parenting constientizat

Cu tantrumurile la psiholog?

Citesc frecvent despre mame care au diverse dificultăți în gestionarea relației cu copilul și apelează la sfatul altor mămici. Inevitabil sunt voci care îi recomandă mamei să îl ducă pe copil la psiholog. E vorba despre copii de 2 sau 3 sau 4 ani. Care fac crize de nervi, țipă, nu vor să facă ce le spun părinții, nu ascultă. Mamele sunt disperate pentru că nu știu cum să abordeze problema. Situațiile sunt… continuarea

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

Jocul cu copilul este cheia cu care îi deschidem lumea

Acum câteva zile am făcut una dintre marile greșeli ale unei mame. Făceam o plată pe internet și discutam cu fetița mea despre un episod cu Peter Pan, Wendy și Căpitanul Hook pe care îl urmărise dimineață. Discuția se încheie cu îndemnul ei de a ne juca de-a Wendy și Hook. Eu, băgată în laptop cu coduri de autorizare, am răspuns oarecum mecanic: ”nu știu să mă joc”, în ideea… continuarea

Ce e de făcut când părintele e respins agresiv?

Am să răspund direct, să trecem peste amabilități: Nimic. E doar o fază. (este vorba despre copii de vârstă mică). Mulți părinți se simt răniți când copilul le spune: Pleacă! Nu vreau să stai aici! Nu te iubesc! Nu vreau să te mai văd! Vorbele astea așa de dure, spuse de un copil de 2, 3 ani, nu au însă aceeași greutate cu cele spuse de un adult. Pentru copil înseamnă: Nu… continuarea

Să nu minți

Într-o seară eram la chioșc cu fetița mea, cumpăram un suc. Lângă noi, apare o fetiță mai mică, de un an și ceva, care cerea ceva, probabil mai vizitase și altă dată chioșcul acesta sau un altul. Din spatele ei se ivește mama, care o trage deoparte și îi spune că e închis. Fetița începe să plângă. Pentru că știa că nu era închis. Pentru că era lumină la chioșc… continuarea

Tristețea fiecărei mame

Înainte de culcare povestim. Despre orice. Invariabil, la aproape 3 ani, frământările sunt legate de legătura dintre noi - murim? o să fim mereu împreună? voi fi mereu lângă ea? Uneori îmi spune ”nu o să te uit niciodată” sau ”eu și tati nu te vom uita niciodată”. Nu simt bucurie, ci o mare tristețe. Pentru că replicile ei, aparent nevinovate, pe care acum le înțelege mai degrabă sufletul ei decât… continuarea

Emoții multe, o singură inimă

La sfârșitul zilei simt cât de intensă mi-a fost ziua. Întotdeauna am spus că sunt atât de obosită pentru că, imediat ce mă întorc de la serviciu, intru pentru câteva ore bune în labirintul lui ”vrei să ne jucăm”? - știi unde intri, dar nu prea mai știi pe unde e ieșirea. Ieri însă am realizat că nu doar joaca este cea care consumă toată energia din mine, rămasă la… continuarea

Parentaj sensibil și inteligent – extrase

Las aici câteva fragmente interesante din cartea Parentaj sensibil și inteligent, scrisă descrisă de Daniel J. Siegel - specialist în psihiatrie infantilă și Mary Hartzell - educatoare pentru copii și consilier pentru părinți. 
  Modul de raportare la propriile experiențe are o înrâurire profundă asupra modului în care îți crești și educi copiii. Sentimentul de siguranță pe care îl resimte copilul în relația de atașament cu părinții este strâns legat de… continuarea

Despre limite, nu-uri și conectarea cu copiii noștri

Când am citit review-urile cărții ”Parentaj sensibil și inteligent” pe Bookster, de unde am luat cartea, am zis ceva de genul ”hai să o iau, să văd despre ce e vorba”... Părerile erau că e prea tehnică, greoaie etc. Cartea este scrisă de Daniel J. Siegel - specialist în psihiatrie infantilă și Mary Hartzell - educatoare pentru copii și consilier pentru părinți, ambii având propriii copii, adulți. Da,… continuarea

Să le dăm copiilor noștri timp să crească

Am un copil de 2 ani și 7 luni. Plânge când cade, se enervează când nu îi iese ceva, câteodată îi vine să îmi dea și o palmă, de nervi sau de bucurie, încă mai ronțăie câte o jucărie, aruncă pe jos ce nu îi mai trebuie și uneori nu are chef să împartă. Are doar 2 ani și 7 luni. Și face cam ce face orice copil la vârsta asta. De foarte mult… continuarea