Imediat după ce am născut am avut câteva dorințe majore, dureroase, privind prin neputința monentului: să slăbesc și să mă întorc la alergat. Nu mi-a ieșit. Am încercat, dar din cauza noului meu program de mamă, nu reușeam să fiu consecventă. Când am aflat că am diastasis recti am devenit derutată, pentru că nu știam de unde să încep cu exercițiile pentru a nu face situația mai gravă. Mi se părea că mi se închisese orizontul.

La momentul la care am aflat că eram însărcinată eram în formă maximă. Făceam sport des, alergam pe distanțe lungi. Plănuiam să alerg maratonul. Când colo, la început de octombrie 2014, în perioada maratonului, eu făceam plimbări lungi, în brațe cu o fetiță agitată și fără somn.

M-am reapucat de alergat la 3 luni după ce am născut. 2.5 km. Cu viteză mică. Țin minte că mi s-a părut greu, încă alăptam. Timp de 5 ani, am continuat să fac mișcare, mai mult sau mai puțin. Alergatul meu, cam inconsecvent, nu avea niciun rezultat, nu vedeam cine știe ce progrese când mă uitam în oglindă. Deși nu am exagerat cu mâncatul, m-am oprit cu kilogramele la o limită de la care nu am mai scăzut, orice aș fi făcut. Mult peste ce aveam eu de obicei.

La un moment dat am avut o tentativă să încerc dieta cu care am slăbit cu vreo 10 ani în urmă, 3+3 – trei zile – carne si produse lactate, trei zile – fructe si legume. Eșec, nu am reușit nicicum să îmi găsesc ritmul. Bine, eu nici nu sunt fanul dietelor, asta e singura pe care am ținut-o vreodată. Eram ca un gândac cu burta în sus care nu știe ce să facă să se întoarcă, nu are nicio tehnică, doar se zbate, poate-poate are noroc.

Aveam o obsesie: să fiu ca înainte de a naște. Am și scris aici despre progresul meu la alergat, într-o categorie căreia i-am spus Reversion. Reversion – înapoi la cum eram eu și mă simțeam bine. Acum știu de ce nu am reușit. Nu o să mai fiu niciodată ca înainte. Nu o să mai fiu niciodată ca înainte și asta nu e rău. Mi-a luat ceva timp să accept și să înțeleg că pur și simplu îmi doream imposibilul. Categoria dedicată transformării mele ar trebui să se numească Evolution, nu Reversion.

Anul trecut, pe vremea asta, cand fata mea avea 5 ani, am început un program de sport. Singură, acasă, pe o aplicație de telefon, inspirată de mai multe mame de pe instagram. Care arătau demențial. Nu slabe, ci fit. Și care avuseseră și ele colăcei, burtica prea vizbilă, chiar și diastasis. Care aveau 2-3 copii, de vârste diferite. Unele cu serviciu, altele – fără. Mame obișnuite. Dar care făceau ce eu nu făcusem până atunci: făceau sport des, cu consecvență, 6 zile din 7 mișcare, o zi de odihnă. Multe se trezeau foarte devreme dimineața, să aibă timpul lor pentru sport. Inspirație pură.

Femeile acestea, în general mame și soții, sunt cât se poate de reale. Pozele lor before/after nu sunt fake. Conturile lor de instagram sunt adevărate. Postează zilnic. Le-am descoperit tot navigând dintr-un cont în altul, toate făcând sport folosind o aplicație – SWEAT – care are mai multe programe de mișcare, ale unor traineri diferiți. Traineri femei – este o aplicație gândită special pentru femei, inclusiv pentru mame și nevoile lor.

Mi-am dat doi ani să mă transform. Să fac mișcare și să îmi redefinesc corpul. Calendaristic, sunt la jumătatea drumului. Fizic, ar putea părea că nu m-am descurcat cine știe ce, într-un an am slăbit doar 3 kilograme. Dar nu e vorba de asta. Nu e vorba deloc de asta. Mental, am trecut prin una dintre cele mai mari transformări. Sunt mult dincolo de jumătatea drumului. Am înțeles unde eram și unde ar trebui să ajung. Și ce am de făcut. De ce nu mă ajută să alerg maratonul. De ce cele 49 de kilograme pe care mi le doresc nu sunt decât un număr, nicidecum nu trebuie să fie un obiectiv. De ce evolution, și nu reversion.

Sarcina și perioada de derută de după sunt un capitol încheiat. Acum știu ce am de făcut. Obiectivele mele noi sunt:

-să am un corp sănătos și puternic, făcând sport constant

-să am un stil alimentar care să mă ajute să am un corp sănătos și puternic,

-să știu cum să abordez partea de nutriție pentru a avea obiceiuri sănătoase, fără ca schimbările să mi se pară un chin, și să le adopt pe termen lung.

Nu există scurtătură pentru a fi în formă, e nevoie de timp și de multă muncă. Mult timp – nu luni, ci măcar un an – doi, pentru a începe o transformare eficientă. Multă muncă – asta înseamnă să faci sport frecvent, când ai chef și când nu ai chef, când e prea cald sau e prea frig, când ai vedea mai degrabă un film pe Netflix sau ai citi o carte, zi de zi, an de an, o viață. Multă muncă – redefinind relația cu mâncarea, evadând din iureșul emoțional și lucrând zi de zi cu foamea, cu poftele, înțelegând că drumul nu e drept, dar trebuie urmat, orice ar fi.

Partea bună e că pe măsură ce progresezi realizezi că te simți mai bine, arăți mai bine, totul capătă sens și nu mai vrei să te întorci înapoi.

Am acum o nouă rubrică aici pe blog, am renunțat la Reversion. Vorbesc despre ce înseamnă cu adevărat să fii în formă. Voi prezenta abordarea mea, descoperirile mele, evoluția mea spre a fi mai bine cu mine. Pentru a inspira alte mame, așa cum și eu am fost inspirată, la rândul meu.

Povestea evoluției mele – în derulare – este pe instagram: @littlefiercebrave.