Modern Mother

| mothering, feeling good & more |

Depresia după sarcină

Sunt o persoană pe care o mişcă problemele celor din jur, dar nu plâng cot la cot când acestea sunt într-un moment dificil. Empatizez, nu până la lacrimi. La fel şi cu râsullumea se prăpădeşte de râs la un film, eu râd uşor. Rar se întâmplă râd sănătos, cu lacrimi.

Nu sunt emotivă şi îmi place cred reușesc îmi controlez agitaţia interioară. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi despre momentele cu nervi – lucrez din greu la asta 🙂

Odată cu sarcina, au venit şi primele emoţii intense. Da, vestiţii hormoni, care te luminează la exterior şi te sensibilizează în interior. Pe măsură ce burta creştea, am început lăcrimez la filme. emoţionez prea tare citind bloguri. plâng în braţele soţului meu, speriată de schimbarea ce avea vină.

O treacă, am zis, stai nasc. Baby blues nu prea e stilul meu. Ce vezi, nu a trecut, s-a cam agravat. Am plâns şi mai mult, din orice. Câteva luni.

Cu copil nou născut e greu. Multă lume îţi spune va fi frumos, dar nu şi frumos vine la pachet cu greu. Sunt multe schimbări, deodată, şi te cam lovesc. Dacă înainte aveai o rutină a vieţii, din clipa în care ai intrat pe uşa spitalului, abia aşteptând naşti, nu mai rămâne aproape nimic tangibil din viaţa ta. În schimb, începi te încarci emoţional, ca un pahar care pe-afară de prea plin. Totul se întâmplă pe terenul unei noi schimbări hormonale. Clic, depresia s-a instalat. Şi orice ţi se întâmplă, bun sau rău, pare un motiv serios de plâns.

Ce ajută?

  • Să vorbești despre asta; să ai cui să îi vorbești, în primul rând, și persoana respectivă să te înteleagă. Ajută dacă e cineva apropiat. Pentru mine a fost soțul meu.
  • Să nu te izolezi. Să ieși la aer, chiar dacă e o simplă plimbare prin parc cu bebelușul, să te întâlnești cu o prietenă, să vorbești cu alte mămici care trec sau au trecut prin asta. Eu nu am ieșit foarte mult, nu mă simțeam confortabil să alăptez în public. Dar orice ieșire în parc mă înviora. În plus, am avut prietene care au venit pe la mine și erau ca o gură de oxigen.
  • Să îți faci puțin timp pentru tine, atât cât de puțin poți – un duș prelungit, o programare la pensat, un tuns. Eu am rezolvat găsind o fată tare drăguță (mi se pare ciudat să îi zic fată, îmi e draga ca o prietenă, acum), care a venit să mă tundă acasă (vine și acum). Având părul scurt, mă tund foarte des și faptul că am reușit să mențin ritmul frecvent, mi-a facut bine la moral. Apoi mi-am comandat noi produse de machiaj – online shopping poate fi un înlocuitor bun al vizitelor prin magazine, care se răresc considerabil după ce naști.
  • Să îți faci timp pentru relație. Nu te îndepărta de partener, nu rata ocaziile de a fi și de a te simți aproape de el. Pentru mine, lipsa timpului împreuna a fost cel mai mare șoc, mi-au lipsit enorm momentele noastre. Cred că a contat că, printre atâtea gânduri de mămiceala, să las loc și gândurilor de dragoste de soțul meu. Sufăr încă de dor de el, dar încerc să văd ce avem și ce am putea avea, nu ce am pierdut.
  • Să conștientizezi că asta e viața ta. Nu va mai fi niciodată cum a fost. Închizi o carte și deschizi alta. Cred că am acceptat mai ușor ce mi se întâmplă când mi-a devenit clar că sunt într-o nouă etapă a vieții. Misiunea mea este să o fac să fie cât mai frumoasă, cu ce am acum, și nu e cazul să încerc să construiesc, din elementele prezente, viața anterioara. Am alte piese, lucrez la un alt puzzle. E cazul să spui adio vieții pe care o știi.
  • Să las timpul să treacă. Și, odata cu timpul, hormonii.
  • Să las lacrimile să curgă. Lacrimile vindecă sufletul. Plângi.
1 comentariu la “Depresia după sarcină”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.