Să nu minți
Într-o seară eram la chioșc cu fetița mea, cumpăram un suc. Lângă noi, apare o fetiță mai mică, de un an și ceva, care cerea… continuare
Tristețea fiecărei mame
Înainte de culcare povestim. Despre orice. Invariabil, la aproape 3 ani, frământările sunt legate de legătura dintre noi - murim? o să fim mereu împreună? voi fi mereu lângă ea? Uneori îmi spune ”nu o să te uit niciodată” sau ”eu și tati nu te vom uita niciodată”. Nu simt bucurie, ci o mare tristețe. Pentru că replicile ei, aparent nevinovate, pe care acum le înțelege mai degrabă sufletul ei decât… continuarea
Relația de cuplu este o prioritate pentru copii
Copiii sunt foarte vigilenți și simt imediat orice tensiune în cuplu. Chiar dacă părinții spun că nu se ceartă în fața copiilor, dacă tensiunea persistă pentru mai multe zile, părinții nu își vorbesc, se evită, copiii simt că ceva nu e în regulă, că partenerul este pedepsit prin retragerea atenției. Tensiunile în cuplu și conflictele nerezolvate le induce copiilor panică și se simt amenințați, trăind teama de abandon. De aceea… continuarea
Viroză? Febră? Să ne păstrăm calmul
Când plecăm în vacanță, trusa medicală ne este de mare ajutor. Dar la fel de important este să fim părinți relaxați. Dr. Sorin Cadar, medic primar ORL, spune că 80% dintre afecțiunile copiilor sunt induse sau provocate de altcineva, medici sau părinți, fenomen ce poartă numele de iatrogenie.
Copiii sunt îmbolnăviți din cauza noastră. Pediatrii au o vorbă: orice copil care strănută o dată trebuie tratat neapărat și urgent, altfel s-ar… continuarea
Libertate în loc de primul an de grădiniță
Am redescoperit un articol mai vechi despre avantajele pe care o mamă le vede pentru fetița ei în a nu o trimite la grădiniță, la 4 ani. Homeschooling-ul funcționează bine merci și pentru preșcolari. Și asta am ales și noi, cel puțin pentru primul an de grădiniță. Poate dacă nu eram în anul 2017, nu îi ziceam homeschooling, ci "o mai ținem un an acasă". Mi se pare încă cea mai bună… continuarea
Moștenire genetică sau influența mediului extern?
Suntem noi așa cum suntem pentru că scrie în genele noastre? Sau suntem mai degrabă rezultat al educației primite, al stilului de parenting al părinților noștri, al mediului în care am trăit și a întâmplărilor prin care am trecut? Putem contribui la cum vor fi copiii noștri prin stilul nostru de parenting? Prin ce le spunem, cum le spunem?
Cercetătorii sunt de părere că există factori predeterminanți, ce țin de… continuarea
Ce am învățat din prima lună de (re)alergat
Alerg încă. Iunie a fost luna cu cele mai multe alergări din toată existența mea. Am ieșit constant, la două zile, fără prea cald, prea plouă, prea obosită. Am reușit să realerg cursa de 10 km la o viteză mulțumitoare.
Când alerg nu mă gândesc decât la ce am eu de făcut - respirație, viteză, poziție, 21 de kilometri, oare când maraton, iar respirație, ritmul muzicii. Nu prea mă interesează (nu prea)… continuarea
Mă obișnuiesc cu haosul și încep să îi văd rostul
Zilele astea soțul meu a revoluționat bucătăria. Și bine, și rău - mi- a aruncat din căni (și nimeni nu se ia de cănile și de pernele mele.. bine, în afară de el, că e mai mare și mai puternic). Dar mi-am dat seama ce haos e în casă și câte lucruri inutile păstrăm. Asta e pentru când vom merge nu știu unde. Asta pentru când fac quiche (nu sunt… continuarea
Să vorbim despre moarte
Nu vreau să mor.
De ce au murit părinții?
De ce e mort?
De ce a rămas singur?
Nu trece zi, de ceva vreme încoace, să nu vorbim despre moarte. Pare subiectul care o interesează cel mai mult. Știam că se apropie ziua asta, mai are atât de puțin și face trei ani. Și eram pregătită cu ceva răspunsuri.
Să vorbim despre moarte e la fel de intens pentru mine… continuarea
La concurență cu propriul copil, pe locul doi
—Dă-mi și mie un pic să văd!
-Nu îți dau!
-Doar un pic, nici nu ți-l iau din mână.
-Nu!
-Dă—mi și mie o gură!
-Nu vreau!
-O gură mică, o firmitură…
-Nu!
Conversații de genul ăsta avem nenumărate. Sunt și eu înnebunită după mingi, dulciuri, figurine cu personaje din desene animate, obiectele de colecție.
-Mami, bei din paharul meu.
-Da, îmi place și mie mult, că e micuț.… continuarea