Modern Mother

learning parenting on the job

Alte articole de interes

Jucăria noastră minune

Este o jucărie recomandată copiilor între un an și 3 ani. Cam mare intervalul de vârstă... aș fi zis, la prima vedere. Noi am primit-o… continuare

Tristețile vin și trebuie să plece

Multe supărări i se întâmplă fetei mele în timpul zilei. Nu vrea rochia cu albastru, nu îi place un cuvânt pe care i l-am spus,… continuare

Desenele animate preferate de pe youtube

Fetița mea se uită pe youtube, zilnic, dar cu măsură. O măsură pe care nu noi am stabilit-o. Ea singură decide când nu mai are… continuare

Articole recente

Desenele animate preferate de pe youtube

Fetița mea se uită pe youtube, zilnic, dar cu măsură. O măsură pe care nu noi am stabilit-o. Ea singură decide când nu mai are chef să se uite și de multe ori preferă să meargă repede la joacă decât să zăbovească în fața calculatorului. Se întâmplă așa, cel mai probabil, pentru că nu i-am restricționat accesul la laptop sau tabletă, nu i-am oferit acest tip de divertisment ca o… continuarea

Să le citim copiilor. E important.

Îmi place să citesc. Când eram mai mică, învățătoarea mea mă punea să citesc cu voce tare altor copii. Și cred că și fetei mele îi place să mă asculte, pentru că de ceva vreme îmi tot cere să îi citesc. Uneori am senzația că nu e atentă la ce zic, fiind preocupată de alte lucruri din jur. Dar ulterior îmi relatează detalii din lectura noastră, pe care eu nici… continuarea

Un zâmbet mai mult

Nu sunt fotogenică, urăsc să mă văd în poze și mi se pare mai frumos să fac poze decât să râd forțat la o poză. Întotdeauna mi s-a părut că cele mai frumoase fotografii în care apar sunt cele făcute când nu eram atentă. Am una de la vreo 23 de ani, semnată de un fotograf profesionist, eram în redacția unui ziar și vorbeam cu o colegă. Este făcută pe film… continuarea

Tata nu e acasă. Și ne e așa de dor de el.

Ne-am suit in taxi, spre casă, de la Medlife. Am fost la un control, o răceală încăpățânată, nu foarte grav. Când să plecăm, fetița mea mi-a cerut: "să îl așteptăm și pe tati", care nu urcase pe locul din față. "Tata nu e cu noi, iubire, e plecat, vine mâine". Am întrebat-o: "ți-e dor de tata?". "Daaa", mi-a zis, dar nu de complezență, ci din suflet, cu un pic de… continuarea

Copiii noștri nu sunt roboței

Când ne gândim la copiii noștri și la ce am vrea să facă, parcă ar fi bine dacă:

  • s-ar îmbrăca sau ar sta la îmbrăcat când trebuie, fără să o lălăie
  • ar ieși din zona lor de confort cât mai repede - să bea din cană, să mănânce singuri, să facă la oliță, să doarmă singuri în pat, să accepte senini și fericiți că dragostea mamei nu mai e 100% a… continuarea

Reguli pentru copiii care nu împart

Copilul meu nu împarte mereu. Dacă e obosită, dacă are o jucărie nouă sau de care îi este dor, dacă nu are chimie cu vreun copil, dacă e agitată sau supărată, nu împarte. Ba mai face și o criză cu plâns amarnic. Nici nu are vârsta la care să dea jucăriile cu dărnicie, fără resentimente, comportamentul prosocial abia prinde contur. Am scris aici despre faptul că o înțeleg perfect dacă… continuarea

Să fiu mamă e mai important decât orice

Zilele de vacanță de Paște au fost zilele mele în familie. Am profitat la maxim că sunt acasă și am stat cât mai aproape de fetița mea. Iar ea s-a bucurat atât de mult încât mai ca nici nu ar fi ieșit din casă, numai să nu ne întrerupem din joacă. Când s-a întors bona, înainte de a pleca la joacă, m-a tras de mână și mi-a zis: hai să… continuarea

Uneori sunt o mamă arici: crispată și stresată

Am constatat, în câteva ocazii, că atunci când sunt cu fata mea în prezența altor persoane, am tendința să mă port diferit cu ea. Să fiu mai rece și mai exigentă, mai puțin îngăduitoare. Văd mulți părinți care sunt la fel ca mine. Momentele în care suntem în compania altor persoane, poate multe dintre ele necunoscute, poate în număr mare, poate într-un context total nou sunt mai stresante pentru copil.… continuarea

Discriminarea e în mintea adultului

Zilele trecute, un băiețel făcuse o pasiune pentru fetița mea. Cred că la început l-a atras rucsăcelul ei verde pe care îl afișa nevinovat ostentativ, pentru că îl purta cu mândrie. După care probabil s-a simțit intrigat de energia ei și se tot ținea după ea peste tot, încercând să intre într-un joc comun. Ea tot fugea de colo-colo, un pic interesată de atenția care i se dădea, dar, normal :),… continuarea