#fărăprejudecăți. Despre trecerea la chiloței.
Nu ne-am bătut prea tare capul cu pamperșii (=scutece absorbante) nici eu, nici soțul meu. Cred că eu aș fi putut fi chiar și mai relaxată; soțul meu e mai aparte, el nu se încarcă cu nimic din lista stresurilor inutile ale părinților, ajutându-mă și pe mine câteodată să fiu mai zen decât am tendința.
Nu am vrut să îi impunem renunțarea la pampers și nici să facem mare caz… continuarea
#4 ani. Top 3 jocuri de pe tabletă ale fetei noastre
Câte una, câte una, toate aplicațiile noastre au dispărut de pe tabletă și au apărut, în schimb, jocuri. Pentru că spațiul era limitat, am prioritizat. Cei care au 4 ani au o putere mai mare față de cei de 40, astfel că Facebook și Instagram au lăsat locul pentru Sago Mini și My Town. La un moment dat, tableta - cu o vechime considerabilă - s-a spart și a apărut o nouă… continuarea
Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea
Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult.
În patru ani… continuarea
Fiecare mamă se va redescoperi. Toate la timpul lor.
Redescoperirea de sine, după ce devii mamă, nu e ușoară. Cel puțin pentru mine nu a fost. Nu vreau să mă gândesc că dacă acum aș fi avut doi copii mi-ar fi stat gândul mai mult la echilibrul lor emoțional și la cum să balansez atenția mea decât la propriu-mi echilibru.
După 4 ani și jumătate sunt, ca atitudine față de mine, înspre unde eram înainte de a fi mamă, cu… continuarea
Ce m-au învățat anii
Fac 42 anul acesta. Ma simt de vreo 30. Nu aș putea spune de cât arăt, dar acum mi se spune mai tot timpul “doamnă” și sufăr, la fel ca atunci când toată lumea îmi dădea cu 10 ani mai puțin. Am născut târziu și evenimentul ăsta a creat o linie de demarcație în viața mea. De altfel, toți părinții au viața împărțită în ”before and after”.
În ultimii ani am avut câteva… continuarea
Copilul nu pleacă din cuib la adolescență, ci la 4 ani
O joacă aparent obișnuită. Ne jucăm de-a școala, pentru că, deși are 4 ani și 4 luni, nu merge la grădiniță și nu îi trezește vreun interes, dar abia așteaptă să meargă la școală. Știe multe despre “reguli” - că trebuie să ridice mâna când vrea să spună ceva, că trebuie să anunțe dacă vrea să meargă la toaletă, iar apoi se grăbește să se spele pe mâini și să se întoarcă… continuarea
Moș Crăciun nu există, ci doar magia jocului
Moș Crăciun e un joc. Întrăm cu toții în jocul ăsta și ne prefacem că ne încărăcm cu magie, parcă începem să și credem că e mai mult în cadoul de sub brad decât într-un cadou înmânat la o zi de naștere. Ne jucăm așa cum o fac cei mici zi de zi, cu multă disponibilitate și seriozitate. Pentru copii, jocul nu e doar distracție, este oportunitate de cunoaștere și… continuarea