Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag stil de parenting

Cheia comunicării cu copilul: îi acceptăm sentimentele

De când am citit cartea "Între părinte și copil", mi-am nuanțat modul în care gestionez momentele sensibile din relația cu fata mea. Momentele sensibile sunt, în principal, cele în care este supărată, din cauza mea (am ajutat-o când de fapt voia să facă ceva singură, i-am pus o limtă care o deranjează) sau din cauze externe (a avut un conflict la locul de joacă, a deranjat-o ceva în relația cu… continuarea

Ai grijă, nu acolo, vezi să nu cazi!

Este foarte greu, când ești părinte, mai ales la primul copil, să știi câtă libertate de explorare să îi dai copilului tău. Cât de mult spațiu îi lași să cadă și să se lovească, știind din start că există riscul ăsta. Este bine să lași copilul liber să exploreze și să poți să îi pui la dispoziție, mai ales la început, o zonă numai a lui, sigură, în care să… continuarea

30 de lucruri pe care aș vrea să le învețe fata mea

  1. să fie mulțumită cu ea. să se placă.
  2. să zâmbească. oricine merită un zâmbet sincer.
  3. să respecte oamenii. să le arate respect.
  4. să vadă și ce e bun într-un om. și să caute, atunci când ce e bun nu se vede.
  5. să afle cum e cu adevărat un om. aparențele sunt... aparențe.
  6. să nu judece prea aspru. să caute înțelesurile când judecă.
  7. să iubească sincer. și să mai dăruiască ceva… continuarea

Lecțiile de parenting ale soțului meu

În familia noastră, eu sunt cea care citește despre parenting. Soțul meu are încredere în mine și mă ascultă când îi povestesc una-alta. Dar chiar dacă nu ar fi auzit toate pe care i le spun eu, sunt sigură că ar fi fost un tată minunat, așa cum este acum. Pentru că are, din start, niște principii sănătoase când vine vorba despre cum să ne creștem copilul și îl admir… continuarea

Copiii noștri sunt, cumva, prietenii noștri

Am auzit de multe ori că nu e ok să spui despre copilul tău că îți e prieten, pentru că între copil și părinte nu trebuie să primeze o relație de prietenie. Părintele e părinte și trebuie să fie autoritar, să se impună. Am o altă viziune, atât în ce privește partea cu prietenia, cât și cea legată de autoritate. Cred că, dacă privim dintr-o altă perspectivă, copiii sunt ca… continuarea

De ce nu îmi compar copilul cu alți copii

Zilele trecute, îmi povestea o colegă cum, aflată în New York, tocmai ieșind dintr-un hotel din Manhattan, a văzut venind un alergător cu o sacoșă în mână. Nici nu a apucat să se dumirească și alergătorul s-a oprit, a pus sacoșa jos și s-a apucat să facă flotări. Chiar pe covorul roșu ce marca glorios ieșirea din hotel. Trecătorii și-au continuat drumul impasibili. E discutabil dacă e ok sau nu… continuarea

De ce copiii nu aud ce le spunem

Mă auzi ce îți spun? Fii atent când vorbesc cu tine! Eu cu cine vorbesc, cu pereții? Când vorbesc cu tine vreau să mă asculți. De câte ori trebuie să îți repet?

Sună cunoscut, nu? Le-am auzit, le-am spus. Copiii intră uneori în modul ignore, n-au nici cea mai mică intenție să ne răspundă, se rup și nu avem decât să vorbim cât vrem, pentru ei e totuna. De ce… continuarea

Mie nu îmi vine să îmi dau copilul de pereți. Niciodată.

Am scris titlul ăsta cu ceva luni în urmă. După ce am citit un articol în care mamele spuneau și comentau că uneori le vine să dea cu copilul de pereți, la figurat desigur, din nervi și frustrare. Eu nu simt așa. Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi vină să îmi iau copilul și să îl scutur, astel încât să înceteze să mă scoată din minți. Nu mi-a venit… continuarea

Cum vindec momentele de supărare

Când eram însărcinată am citit o carte (nu mai știu ce carte, am să caut) despre cum funcționează creierul uman. În mare, erau lucruri pe care le știam, cu emisfera dreaptă (a imaginației, creativității, senzațiilor, emoțiilor) și emisfera stângă (a logicii, analizei, limbajului, faptelor), dar și cu niște insight-uri care mie mi-au fost foarte valoroase. Unul dintre cele mai importante aspecte pe care l-am luat cu mine a fost despre… continuarea

Terrible twos? Nu prea.

Este greu să mai scriu despre cum e fata mea acum, așa cum am făcut-o la un an și o lună și la un an și 8 luni. Pentru că nici nu apuc bine să termin frazele și ea e deja altfel. Se schimbă uimitor de repede și e vizibil nu doar pentru că vorbește din ce în ce mai corect și mai complex, ci și prin activitățile în care se… continuarea