Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag stil de parenting

tristete

Tristețile vin și trebuie să plece

Multe supărări i se întâmplă fetei mele în timpul zilei. Nu vrea rochia cu albastru, nu îi place un cuvânt pe care i l-am spus, s-a împiedicat în timp ce alerga cu entuziasm, leagănul e ocupat, nu vrea să împartă o jucărie, nu are chef să bea cu paiul ales de mine și lista poate continua. Manifestările sunt la fel de variate ca motivele și nu au nicio relație directă… continuarea
mama si fata

Câteodată sunt o mamă enervantă

Știu, draga mea, sunt cea mai bună prietenă. Mi-o zici când mă aștept mai puțin, cu cea mai drăguță voce din lume. Este declarația ta de dragoste de fetiță de aproape 3 ani. Dar mai știu că tare ai vrea să fac unele lucruri altfel, mai mult cum îți dorești tu. Nu îți dai seama cum să definești ce simți, pentru că încă nu ți-ai clarificat varietatea emoțiilor. Îți spun eu… continuarea
doi frati

Ce e de făcut când frații se ceartă

Nu am doi copii. Și puțin probabil că o să am. Dar am o soră. Cu care mă împac bine și mă cert tare. Când eram mici ne băteam, ne păruiam, ne zgâriam și apoi ne iubeam. Mama era terminată când aveam conflicte agresive, iar nouă nu ne păsa decât de noi. Recunosc că de multe ori am câștigat aceste lupte pentru că eram mai mică. Și recunosc că nu… continuarea
copii alearga

Copiii noștri nu sunt roboței

Când ne gândim la copiii noștri și la ce am vrea să facă, parcă ar fi bine dacă:

  • s-ar îmbrăca sau ar sta la îmbrăcat când trebuie, fără să o lălăie
  • ar ieși din zona lor de confort cât mai repede - să bea din cană, să mănânce singuri, să facă la oliță, să doarmă singuri în pat, să accepte senini și fericiți că dragostea mamei nu mai e 100% a… continuarea
copil joaca singur

Reguli pentru copiii care nu împart

Copilul meu nu împarte mereu. Dacă e obosită, dacă are o jucărie nouă sau de care îi este dor, dacă nu are chimie cu vreun copil, dacă e agitată sau supărată, nu împarte. Ba mai face și o criză cu plâns amarnic. Nici nu are vârsta la care să dea jucăriile cu dărnicie, fără resentimente, comportamentul prosocial abia prinde contur. Am scris aici despre faptul că o înțeleg perfect dacă… continuarea

Uneori sunt o mamă arici: crispată și stresată

Am constatat, în câteva ocazii, că atunci când sunt cu fata mea în prezența altor persoane, am tendința să mă port diferit cu ea. Să fiu mai rece și mai exigentă, mai puțin îngăduitoare. Văd mulți părinți care sunt la fel ca mine. Momentele în care suntem în compania altor persoane, poate multe dintre ele necunoscute, poate în număr mare, poate într-un context total nou sunt mai stresante pentru copil.… continuarea
copii ziduri

Discriminarea e în mintea adultului

Zilele trecute, un băiețel făcuse o pasiune pentru fetița mea. Cred că la început l-a atras rucsăcelul ei verde pe care îl afișa nevinovat ostentativ, pentru că îl purta cu mândrie. După care probabil s-a simțit intrigat de energia ei și se tot ținea după ea peste tot, încercând să intre într-un joc comun. Ea tot fugea de colo-colo, un pic interesată de atenția care i se dădea, dar, normal :),… continuarea
copii afectiune

Să le spunem copiilor că îi iubim

Îmi țin în brațe fetița foarte mult, de câte ori are nevoie și, recunosc, de câte ori am eu nevoie. Simt uneori că mă încarc cu toată energia pozitivă din lume când îi simt mirosul și căldura. Și dacă îmi mai spune și câteva cuvinte de drag cred că aș putea să și zbor. Uneori nu vrea să stea în brațe, e mai interesant să se joace cu vreo hârtie … continuarea
crize de nervi

Crize de nervi la 3 ani. E ok, draga mea.

Citesc poveștile mamelor de copii de vârstă mică. Sunt supărate și uneori sătule de crizele de nervi ale copiilor lor. Copiii sunt o explozie de sentimente. Aceeași intensitate pe care aceștia o pun în momentele de bucurie și care ne topește o regăsim, o fracțiune de secundă mai târziu, în furie. Și ne revoltă. La 2 ani și 7 luni ai fetei mele, suntem în palpitantul carusel al crizelor de nervi. Chiar… continuarea
fetita

Copilul meu e ca niciun altul

Părinții mei nu mi-au spus când eram mică ”dar X cum poate” sau ”uite Y cum face”. Abia mai târziu mi-am dat seama ce norocoasa sunt, când diverse persoane din jurul meu povesteau despre cum îi deranja să fie mereu comparați cu alți copii, care, desigur, erau exemplul pozitiv. Când sunt cu fata mea, niciodată nu îi zic: ”ia uite ce frumos stă băiețelul” sau ”fetița asta merge pe jos… continuarea