Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag stil de parenting

Știu că am făcut ceva bine

Am un drum al meu, când vine vorba despre parenting. Diferă de drumul pe care l-am parcurs eu, copil. Este diferit de cel pe care credeam că o voi apuca atunci când voi fi mamă. Un drum pe care știu că merg și alții, contestați că sunt părinții ăștia moderni care prea își alintă copiii și îi cocoloșesc și le acceptă toate nazurile. Înțeleg de ce se vede așa din… continuarea

3 ani

3 ani și 3 luni, mai precis.

Magie

La 3 ani viața este despre magie. Jumătate din timp (dacă nu și mai mult) vorbim despre lucruri care nu există. Unele dintre ele au nume bizare, pe care se întâmplă să nu mi le amintesc nici în momentul în care a încheiat să le denumească. Lumea ei e un joc și o fantezie. Imaginația a explodat în ultimul an.

Joacă

Seara, suferă, chiar și… continuarea

Între TV și joacă, copiii aleg joaca cu mama

Nu am avut niciodată o politică restrictivă în ce privește timpul la tableta sau la televizor al fetei noastre. Singura limitare a fost legată de conținut - televizorul nu merge încontinuu pe știri sau emisiuni pentru adulți. Nu ne uităm la emisiuni ieftine (bine, ele sunt scumpe, ca buget) gen show-uri celebre cu cântăreți și bucătari. Nu stăm seara pe canapea să privim un film de acțiune, iar fata să… continuarea

Jocul cu copilul este cheia cu care îi deschidem lumea

Acum câteva zile am făcut una dintre marile greșeli ale unei mame. Făceam o plată pe internet și discutam cu fetița mea despre un episod cu Peter Pan, Wendy și Căpitanul Hook pe care îl urmărise dimineață. Discuția se încheie cu îndemnul ei de a ne juca de-a Wendy și Hook. Eu, băgată în laptop cu coduri de autorizare, am răspuns oarecum mecanic: ”nu știu să mă joc”, în ideea… continuarea

Ce e de făcut când părintele e respins agresiv?

Am să răspund direct, să trecem peste amabilități: Nimic. E doar o fază. (este vorba despre copii de vârstă mică). Mulți părinți se simt răniți când copilul le spune: Pleacă! Nu vreau să stai aici! Nu te iubesc! Nu vreau să te mai văd! Vorbele astea așa de dure, spuse de un copil de 2, 3 ani, nu au însă aceeași greutate cu cele spuse de un adult. Pentru copil înseamnă: Nu… continuarea

Ai încredere în ritmul copilului tău

Când fetița mea era doar un bebeluș de câteva luni, am luat-o cu mine în pat. Planul inițial era să o obișnuiesc să doarmă în patul ei, încă de când o aduc de la maternitate. Dar am luat-o cu mine, nu m-am mai dezlipit de ea și pătuțul ei a rămas de decor. Schimbarea s-a datorat faptului că am început să citesc intens despre parenting. Una dintre primele cărți a… continuarea

E nevoie de parenting modern

Sunt 3 ani de când am descoperit că stilul de parenting - de la liniile mari, la cele mai fine nuanțe - este definitoriu pentru echilibrul emoțional al copiilor. Sunt 3 ani de când mă preocup constant să mă eliberez de comportamente preformatate, de moșteniri familiale și culturale, de prejudecăți și de complexe, pentru a fi cu adevărat lângă copilul meu și pentru a crește influența pozitivă pe care o am asupra… continuarea

Copilul meu plânge din orice

Mi-am învățat fata să plângă ori de câte ori simte nevoia să o facă. Plânge de durere, de frustrare, de nervi, de supărare, de emoții, de bucurie prea mare. Trăirile ei variază într-o zi într-un registru nesfârșit, cu variate nuanțe, și multe dintre ele generează lacrimi. Sunt mamă și cred că de cele mai multe le decodific corect. Numai în seara trecută, în parc, a plâns că și-a scăpat înghețata… continuarea

Tristețea fiecărei mame

Înainte de culcare povestim. Despre orice. Invariabil, la aproape 3 ani, frământările sunt legate de legătura dintre noi - murim? o să fim mereu împreună? voi fi mereu lângă ea? Uneori îmi spune ”nu o să te uit niciodată” sau ”eu și tati nu te vom uita niciodată”. Nu simt bucurie, ci o mare tristețe. Pentru că replicile ei, aparent nevinovate, pe care acum le înțelege mai degrabă sufletul ei decât… continuarea

”Știu ce simți, te înțeleg” face minuni

Acum două seri am ieșit să alerg. Eram în formă maximă, am sunat acasă să văd ce face fata, soțul meu mi-a zis că e ok. "Perfect, pot să mai fac câteva ture". Era însă după ploaie, cam pustiu și întuneric pe traseul meu și, pentru că era deja 10 pm, nu m-am mai simțit confortabil și am decis să renunț la cele două ture suplimentare, mai important fiind să mă… continuarea