Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag parenting constientizat

fetita

Copilul meu e ca niciun altul

Părinții mei nu mi-au spus când eram mică ”dar X cum poate” sau ”uite Y cum face”. Abia mai târziu mi-am dat seama ce norocoasa sunt, când diverse persoane din jurul meu povesteau despre cum îi deranja să fie mereu comparați cu alți copii, care, desigur, erau exemplul pozitiv. Când sunt cu fata mea, niciodată nu îi zic: ”ia uite ce frumos stă băiețelul” sau ”fetița asta merge pe jos… continuarea

Părinți prinși în tipare moștenite

Nu am fost niciodată la psiholog și nu am crezut că aș avea de ce. Nu am nimic cu mersul la psiholog, îi admiram și încă îi admir pe oamenii care acceptă că au nevoie de ajutor și iau măsuri pentru a le fi mai bine. Doar că eu credeam că sunt o fire puternică și optimistă și că am resursele interne pentru a mă vindeca. Acum, din perspectiva ultimilor… continuarea
mama fata

Cheia comunicării cu copilul: îi acceptăm sentimentele

De când am citit cartea "Între părinte și copil", mi-am nuanțat modul în care gestionez momentele sensibile din relația cu fata mea. Momentele sensibile sunt, în principal, cele în care este supărată, din cauza mea (am ajutat-o când de fapt voia să facă ceva singură, i-am pus o limtă care o deranjează) sau din cauze externe (a avut un conflict la locul de joacă, a deranjat-o ceva în relația cu… continuarea
fata trista

Primul tantrum

Am fost pregătită pentru crize de nervi, mai mici sau mai mari, încă de dinainte de cei 2 ani ai fetei mele, când a început să manifeste pregnant primele semne de independență. Până la 2 ani și 3 luni am avut mici momente de nervi, dar niciun tantrum așa, ca la carte. Până mai ieri. Încheiam o zi agitată, în care eu am fost întoarsă pe dos. Cu o zi înainte nici nu… continuarea
mama fiica

Copiii noștri sunt, cumva, prietenii noștri

Am auzit de multe ori că nu e ok să spui despre copilul tău că îți e prieten, pentru că între copil și părinte nu trebuie să primeze o relație de prietenie. Părintele e părinte și trebuie să fie autoritar, să se impună. Am o altă viziune, atât în ce privește partea cu prietenia, cât și cea legată de autoritate. Cred că, dacă privim dintr-o altă perspectivă, copiii sunt ca… continuarea
baieti

De ce nu îmi compar copilul cu alți copii

Zilele trecute, îmi povestea o colegă cum, aflată în New York, tocmai ieșind dintr-un hotel din Manhattan, a văzut venind un alergător cu o sacoșă în mână. Nici nu a apucat să se dumirească și alergătorul s-a oprit, a pus sacoșa jos și s-a apucat să facă flotări. Chiar pe covorul roșu ce marca glorios ieșirea din hotel. Trecătorii și-au continuat drumul impasibili. E discutabil dacă e ok sau nu… continuarea

De ce copiii nu aud ce le spunem

Mă auzi ce îți spun? Fii atent când vorbesc cu tine! Eu cu cine vorbesc, cu pereții? Când vorbesc cu tine vreau să mă asculți. De câte ori trebuie să îți repet?

Sună cunoscut, nu? Le-am auzit, le-am spus. Copiii intră uneori în modul ignore, n-au nici cea mai mică intenție să ne răspundă, se rup și nu avem decât să vorbim cât vrem, pentru ei e totuna. De ce… continuarea
mama copil

Mie nu îmi vine să îmi dau copilul de pereți. Niciodată.

Am scris titlul ăsta cu ceva luni în urmă. După ce am citit un articol în care mamele spuneau și comentau că uneori le vine să dea cu copilul de pereți, la figurat desigur, din nervi și frustrare. Eu nu simt așa. Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi vină să îmi iau copilul și să îl scutur, astel încât să înceteze să mă scoată din minți. Nu mi-a venit… continuarea
tata si copii

Părinții sunt plasa de siguranță a copilului

De mult ori discutăm, eu și soțul meu, despre cum să gestionăm interacțiunile dificile pe care le are fata noastră cu diverse persoane sau momentele mai puțin pozitive din viața ei, generate de mediul extern. De exemplu, când se simte mai puțin confortabil pentru că o persoană o presează să facă ceva, deși nu prea vrea. Sau când primește un răspuns care nu are nicio legătură cu realitatea, vreo păcăleală,… continuarea
mama tata copil

Părinții așteaptă prea mult de la copiii lor mici

Părinții copiilor de 1, 2 sau 3 ani așteaptă, de multe ori, de la copiii lor să aibă calmul și stăpânirea adulților (și, să fim sinceri, nici măcar unii adulți nu le au în anumite momente). Dar controlul emoțiilor se învață și este necesar ca părinții să știe că este tehnic imposibil să se întâmple din primii ani din viață. Tehnic înseamnă că nu există dezvoltate funcțiile creierului pentru asta. Dacă părinții ar… continuarea