Modern Mother

| mothering & more |

Copilul nu are nevoie de mâncăruri speciale și sofisticate

Nu sunt o extremistă în ce privește mâncarea. Din contră, încerc să îi las cât mai multă libertate copilului meu să aleagă ce vrea, când vrea și cât vrea să mănânce. Daca la “ce” și “când” mai intervin, pentru că uneori vrea ciocolată la 12 noaptea sau se ia cu joaca și nu prea are chef să mănânce, la “cât” îi respect 100% decizia. În general, în ce îi privește pe copii, “cât” reflectă mai degrabă o preocupare a părinților de a-i vedea mâncând mai mult.

Dacă fata mea vrea să mănânce doar 4 guri de mâncare, atât mănâncă. Când spune “gata”, e “gata”.
Legat de “ce”, dacă nu vrea ceva din ce are la masă, nu insist și nu i le dau pe ascuns. Nu vrea carnea din ciorbă? Ok. Nu vrea decât castraveți murați? Fine by me. La copii funcționează foarte bine legea compensației, dacă nu mănâncă mai nimic acum, mai târziu va mânca mai bine.

Părinții determină ce mănâncă copilul și copilul determină cât de mult mănâncă.
Valeria Herdea, medic primar

Mâncarea e de multe ori o obsesie a mamelor și, cu cât facem mai mult caz pe tema asta, cu atât copiii se vor împotrivi mai mult. Am fost la Social Media for Parents, un eveniment unde au venit diverși specialiști cu competențe pe zona de parenting, și m-am bucurat să o aud pe Mihaela Bilic, medic nutriționist, pledând pentru o atitudine mai relaxată în privința alimentației copilului. Nu rezonez întotdeauna cu abordarea Mihaelei Bilic, dar azi chiar am apreciat ce a spus. Las mai jos câteva idei din discursul ei.

Pentru copil, sănătos înseamnă gras și hrănitor. Între un cartof fiert și unul prăjit, copilul îl va alege pe cel care hrănește mai bine – cartoful prăjit de 450 de calorii, în loc de cel fiert, de 90 e calorii. Ține de instinctul de supraviețuire al copilului. Acest instinct îl determină pe copil să aleagă alimentul cel mai bogat în calorii, cel mai ușor de mestecat și cel mai satisfăcător pentru gust.

Dacă ne propunem să îl învățăm pe copilul mic să prefere mai degrabă legume, salate etc, nu vom reuși, vom duce o luptă contra instinctelor lui.

Copiii au nevoie de glucide, pe care le pot lua din dulciuri sau din produse făinoase. Un copil care este tot timpul în mișcare are nevoie de acest combustibil. Ține de noi, mamele, să înclinăm balanța dinspre dulciuri înspre făinoase, de care nu trebuie să ne ferim să i le dăm copilului.

Nu trebuie să excludem dulciurile radical din alimentația copilului, dar trebuie să îl educăm să vadă dulcele nu ca pe un aliment, ci ca pe un produs de răsfăț, dedicat plăcerii. Eu aici nu aș merge foarte mult în direcția asta, Mihaela Bilic spunea despre dulce că ar trebui prezentat ca un premiu. Eu cred că dacă îi prezentăm copilului dulcele ca pe ceva la care are acces restricționat, el îl va căuta mai abitir. Pentru mine, dulciurile fac parte din viața noastră, nu le ascundem prin casă și nu le demonizăm. Într-adevăr, trebuie să avem grijă să nu înlocuim o masă a zilei cu ceva dulce și, din perspectiva asta, sunt de acord că  dulcele nu e aliment.

Unul dintre cele mai bune criterii de a alege un aliment este simplitatea. Să nu mai inventăm preparate sofisticate, de exemplu căutând rețete de prăjituri cu făină integrală și sirop în loc de zahăr. Să le dăm copiilor lapte gras integral și să nu îl înlocuim cu lapte degresat, de soia sau de migdale. Copiii nu au nevoie să mănânce o prăjitură dietetică pe care mama și-a inclus-o la regim, ei au nevoi diferite de ale părinților. Nu au nevoie de îndulcitor. Dieta restrictivă a mamei nu este pentru copil. Mai bine îi dăm copilului o prăjitură de casă făcută după o rețetă simplă, clasică, în cantitate mică și mai rar. Orice copil crescut cu mâncare făcută în casă este un copil bine hrănit.

Cum ne dăm seama dacă un copil mănâncă suficient? Cel mai bun argument este silueta lor. Când copilul este sănătos, activ și normoponderal înseamnă că mănâncă suficient. Silueta normală, evaluată ochiometric, ne dă răspunsul.

Foarte important în dezvoltarea unei alimentații echilibrate este factorul emoțional. Să ne facem timp să stăm la masă împreună cu copilul și, important, spune Mihaela Bilic, să mâncăm aceeași mâncare cu el. Dacă reușim să îl implicăm în prepararea hranei, cu atât mai bine. Un copil care are probleme de supraponderabilitate ascunde, cel mai frecvent, dificultăți emoționale, având probleme în conectarea emoțională cu părinții. Un copil supraponderal nu e echilibrat.

Ce a omis Mihaela Bilic să sublinieze mai pregnant este că masa împreună este o ocazie extraordinară de conectare, spre echilibrul emoțional al copilului, dar asta a fost ușor de dedus printre cuvinte.

Photo By: pexels.com

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.