Ai vrea sa îți vezi copilul strângându-și singur jucăriile. Ai prefera să mănânce mai mult cu gura închisă. Să nu mai țipe sau să trântească atunci când e nervos. Să nu îți mai vorbească urât. Să nu mai ceară și a doua bucățică de ciocolată. Te-ai întrebat vreodată de câte ori îi atragi atenția sau, mai mult, îi faci morală copilului tău într-o zi? Am aflat recent despre un simplu exercițiu și te îndemn și pe tine să îl faci: urmărește cât timp trece, începând de acum, până când îi vei da o indicație copilului tău despre cum să facă sau să nu facă ceva. Du exercițiul mai departe, monitorizează-te pentru o perioadă mai lungă.

Sunt sigură că dacă cineva te întreabă cum e copilul tău, vei spune instant, fără rețineri: e minunat. Și, pe bună dreptate, ai în minte toate momentele pozitive, când conexiunea dintre voi este impecabilă. Dar același copil minunat este anxios când ai vrea să fie curajos, este gălăgios când ai prefera să ai un moment de liniște, țipă la tine și nu vrea să te mai vadă când tu te duci să îl ții în brațe. Amintește-ți că este același copil minunat și în momentele grele, doar că vezi manifestările unui sistem de reglare a emoțiilor insuficient dezvoltat. Asta te va ajuta să abordezi situațiile cu mai multă obiectivitate și mai mult calm. (Este greu? Ești cu nervii întinși la maxim? Exersează. Gândește în loc să reacționezi instinctiv. Sistemul tău de reglare a emoțiilor este în funcțiune. Exersează. O să îți iasă din ce în ce mai des).

Momentele legate de copilul tău, care îți creează disconfort, pot fi multe sau puține. Tu alegi.

1/ Alege-ți cu înțelepciune bătăliile.
Chiar trebuie să te lupți pentru că tu vrei să își ia geaca, iar el nu vrea? Mai ales că tocmai ați avut o dispută despre al treilea pahar curat pe care îl ia din dulap. Și nu știi, dar urmează să facă mofturi că nu vrea să stea în scaunul de mașină și asta chiar e o controversă în care nu vei ceda. Lasă de la tine în disputele fără miză sau cu miză mică și ai mai multe șanse de negociere când chiar contează. Dacă la monentul în care ai nevoie să coopereze, cum ar fi să poarte centura sau să ia un medicament amar, atunci ar fi bine să nu fie cu sufetul încărcat de interdicții anterioare. Gândește-te că nu e nevoie să transformi totul într-o luptă, sunt întotdeauna lucruri pe care tu le vrei așa și copilul altfel, dar poate că nu e așa o tragedie dacă cedezi. Cedează în micile lupte ca să câștigi bătăliile mai mari, care sunt chiar importante, pentru că poate țin de sănătatea sau siguranța copilului. Pentru lucrurile mici, dacă nu poți și chiar nu poți să ieși din blocaj și să treci cu vederea, găsește soluții de compromis. Încă o tură în parc; ok, nu vrei geaca, dar o luăm în bagaj; 3 încercări și ne oprim (recomand chiar să încerci tehnica de a oferi 3 chestii în loc de 1; poți să acționezi și mai generos: alege de câte ori mai vrei să faci x lucru și apoi te oprești – la mine, pentru că aplic ”tehnica” asta constant, merge bine, nu exagerează spunând zece sau o sută).

2/ Este, de fapt, o chestie negativă, cu adevărat?
Te-ai gândit ce te determină să spui ”nu mai face asta!”? Poate că nu e neapărat o chestie rea, poate doar vezi tu lucrurile diferit. Sau poate copilul nu este pregătit. Poate ai vrea să îți vezi copilul mai generos, dar nu e încă pregătit să împartă. Poate ai vrea să aibă mai multă răbdare, dar e obosit. Poate ai vrea să fie mai îndrăzneț, dar nu e asta firea lui. Poate ai vrea să își exprime entuziasmul mai temperat, dar tu ești genul mai liniștit.
De exemplu, mi se părea că fata mea cere ochelarii de soare mai mult de distracție și nu vedeam o tragedie în faptul că s-a încălzit și nu am apucat să îi cumpăr o nouă pereche (cei de dinainte erau mici). Asta și pentru că eu nu am putut să port niciodată ochelari de soare și mă simt perfect fără. Dar am realizat că fata mea chiar e sensibilă la lumina puternică și că s-ar simți mai confortabil cu ochelari de soare. Și uitându-mă pe stradă cu atenție, am realizat câtă lume poartă ochelari de soare… Dacă ar fi plâns că vrea ochelarii și aș fi replicat că e un moft aș fi rupt, de fapt, legătura noastră bazată pe încredere. În plus, ideea de moft ar fi fost complet ruptă de realitate și disputa ar fi fost mai mult despre barierele mele, nu despre moftul ei.
Un alt exemplu: când ne grăbim să plecă dimineața și suntem pe fugă uităm să îi dăm atenția cuvenită copilului, care simte dureros că nu mai e prioritar pentru mamă. Îl luăm pe sus să ieșim pe ușă și face nazuri. E o tranziție prea rapidă, mai devreme s-a simțit ignorat. Este oare vina copilului, care acum și-a găsit să facă o criză sau e, de fapt, o reacție normală și copilul nostru are nevoie de empatie și de reasigurarea că e vioara nr. 1 pentru mamă?

3/ Nu încerca să schimbi tot ce nu îți convine, deodată.
OK, ți-ai ales luptele serioase, care contează cu adevărat, dar prioritizează. Nu poți să schimbi chiar totul deodată, într-o zi. Recent, l-am văzut, într-un seminar online de parenting, pe dr. Ross W Greene, cu experiență bogată în psihologia copilului, vorbind despre cum putem să rezolvăm probleme identificate în viața copilului sau în relația părinte-copil. De exemplu: copilul nu vrea se spele pe dinți înainte de culcare, copilul nu vre să se îmbrace dimineața, copilul nu vrea să lase deoparte tableta și să vină la masă. Nu vom avea niciun succes dacă încercăm să le soluționăm pe toate deodată. Cel mai bine e să le prioritizăm și să alegem 2-3 probleme urgente, pe care să le abordăm pe rând. Pe celelalte decidem să le ignorăm pentru o perioadă, Rezolvarea problemelor se face prin colaborare cu copilul – voi reveni cu sfaturile dr. Greene separat, pentru că sunt multe aspecte interesante. Important e să reținem că nu putem să ducem 7 lupte în planuri diferite, pentru că de fapt nu ducem nicio luptă. Aș înclina să zic că mai mult dăm din gură și nimeni nu aude, iar noi avem conștiința împăcată că i-am atras atenția copilului că nu e ok. Ce contează, cu adevărat, este să ajungem la un acord cu copilul și să înlăturăm cauza comportamentului rebel (mai precis cu adevărat rebel, chiar e foarte important) .

Din nou: momentele conflictuale cu copilul tău pot fi multe sau puține. Tu alegi.