Zi de primăvară, în care cei curajoși se aventurează în tricou. Un băiețel cu mama lui merg prin soare. Copilul își deschide fermoarul gecii. Mama insistă să rămână cu haina încheiată. Copilul nu se lasă. Mama – nici ea. Într-un final, obligat, forțat, copilul rămâne cu geaca încheiată până la gât.

Altă zi cu soare. Copilul, cu salopetă umflată de iarnă și tatăl – cu tricou cu mânecă scurtă și o vestuță deasupra.

Copiii sunt mai agitați decât noi, consumă mult mai multă energie, au metabolismul mai rapid. La ei și mersul e o întreagă poveste, care trece de la țopăit, la un du-te – vino în față și înapoi la părinte, la cules ceva de pe jos și la urcat și coborât borduri. E normal să le fie cald. Transpiră repede dacă au 10 haine pe ei când afară se apropie temperaturi de 20 de grade. Noi înghețăm de frig sau ne numai bine, iar ei se topesc de cald.

Rar am văzut un copil mai friguros decât un adult. De obicei copiii se plâng de cald, iar părinții mai iau un pulovăraș de rezervă. Oare de ce credem că ar fi mai bine să îi înfofolim și nu ne gândim să îi îmbrăcăm măcar la fel cum suntem noi? (nu vorbesc aici de bebeluși, în cazul lor e altă poveste).

E drept, copiii nu își reglează temperatura corpului la fel de bine cum o fac adulții. Dar, din nou, desfășoară și alte activități, cu ritm mai intens. Iar riscul, în cazul copiilor, apare când temperaturile sunt foarte scăzute sau foarte ridicate, nu la 20 de grade de primăvară.Sunt de acord și că atunci când e mai rece afară și copiii stau în parc, chiar și cu activitate / mișcare îndelungată, mâinile și picioarele se răcesc, pentru că leagănele, toboganele sunt înghețate, și atunci e bine să fim prevăzători să fie bine îmbrăcați. Dar de aici până la a-i pune să poarte căciulă când soarele te face pe tine, adult, să rămâi la tricou, e ceva distanță.

Eu am fost friguroasă de când mă știu. Ajunsesem să îmi pun două perechi de șosete groase și două rânduri de mănuși ca să nu mai simt extremitățile înghețate, în timpul iernii. Căiculă nu port din principiu, prefer să îmi înghețe urechile. Dar, în rest, vreau să îmi fie cald. Am învățat însă să mă călesc îmbrăcându-mă mai subțire. Dacă nu mă mai stresez că o să îmi fie frig, îmi e mai bine. Anul ăsta am purtat mănuși de maxim 3 ori. Am vrut cumva să îmi confirm teoria că noi îi facem pe copii să fie friguroși, punând pe ei straturi – straturi încă de când sunt mici, mai ales când nu se pune problema să reziste afară, la temperaturi extreme. Expunerea la temperaturi mai scăzute crește toleranța la frig. Nu spune nimeni că trebuie să îi călim pe copii și să îi îmbrăcăm subțire câmd afară sunt -5 grade (din contră, să fim atenți să fie îmbrăcați corespunzător), dar câd vine căldura am putea fi mai îngăduitori cu hainele excesiv de groase. Cea mai bună soluție este să ne îmbrăcăm copilul în straturi și să fim flexibili să mai și dăm jos câte un strat când e cazul, ascultând și cum se simte copilul. Mai ales când noi ne bucurăm de soare și ne scoatem haina să ne simțim mai bine.