Tatălui fetiței mele
- Pentru că răspunzi de câte ori te strigă “tata”, “tati”, “tadi”, “tita”, chiar și de zece ori pe minut și chiar dacă tocmai scrii o linie de cod
- Pentru că îți faci loc să stai lângă ea, când te cheamă, uneori pe o fâșie mică, cam cât o palmă de copil
- Pentru că faceți ca minionii
- Pentru că ai învățat-o să îi placă apa și nu are nicio treabă când îi intră în ochi sau în urechi
- Pentru că îi speli biberonul și îi pregătești laptele, oricând și oriunde, de câte ori vrea
- Pentru că ai grijă să îi faci zilnic ceva de mâncare și știi exact ce îi place și ce nu
- Pentru că tu ești partenerul ei de joacă la baie
- Pentru că alergi după ea prin pat după fiecare băiță, să o usuci pe păr
- Pentru că vii seară de seară, înainte de culcare, când te sunăm
- Pentru că, atunci când se strică ceva, trebuie luat ceva de sus sau ridicat ceva greu, anunță fără drept de apel “tata”
- Pentru că știi să îi faci avioane de hârtie complicate
- Pentru că te preferă să vă jucați împreună cu căsuța ei de păpuși împrumutată
- Pentru că doar tu ești chemat să desenezi cu markerul pe măsuța ei
- Pentru că pentru ea te trezești oricât de dimineață, iar cafeaua e pe repede înainte
- Pentru că îi ții companie în mașină, cu răbdare înmiită
- Pentru că se trezește în timpul nopții, scoate suzeta, spune “tati”, își pune suzeta și adoarme la loc
- Pentru că și acum o ții în brațe ca atunci când era bebeluș, ca în scăunel, și ai duce-o așa până la capătul lumii, dacă ți-ar zice, cu vocea ei de fetiță mică, “acolo”
- Pentru că reziști eroic la toată gălăgia de dimineață – aruncat, huruit, zăngănit, bocănit, strigat și hlizit
- Pentru că te caută mereu cu privirea și se uită cu ochi de îndrăgostită la tine
- Pentru că ai grijă întotdeauna să fie în siguranță
- Pentru că o tratezi cu respect și ai încredere în semnalele ei
- Pentru că nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu stă înaintea ei, nici chiar eu
- Și pentru atât de multe altele
