Sunt atât de fericită că e vacanță! Nu m-am mai simțit de mult timp atât de gata de vacanță. Nu plecăm nicăieri, doar în vizite în familie – au venit toți bunicii în București, ne revedem cu prietenii. La noi asta e o regulă deja, preferăm vacanțele acasă, pentru că ne e bine în trei și mie îmi e groază de nebunia de pe drumurile noastre și mi-e teamă să nu rămân blocată cu orele pe vreun aerorport. Plecările de acasă îmi plac, dar mă cam epuizează de energie. Tot anul fac lucrurile de acasă pe fugă, așa că vacanțele sunt, în sfârșit, timp pentru noi și pentru mine. Anul ăsta e special, pentru că fata noastră a crescut și chiar am timp și pentru mine.

Planurile mele de vacanță

Să stau mai mult cu fata mea. Ne e dor tare una de alta, peste zi. Ne strângem seara în brațe când ne regăsim și o simt cum se lipește tare de mine. Iar când nu plec la serviciu, în weekend, primele ei cuvinte sunt: Astăzi stai acasă? Ce mă bucur! Avem în față o vacanță generoasă să fim împreună. Îmi vibrează inima de fericire și mi se face instant dor de ea numai când mă gândesc. Nu știu încă în ce mod ne vom umple zilele, dar nu e important, găsim noi!

Să fiu mai prezentă în relație. E final de an, sunt obosită, somnoroasă, stresată. Pe toate astea le vede și le simte el, nu ea. Mi-e ciudă că nu avem timp de noi decât furând – de la el, de la mine, de la ea. Mai fug de lângă ea: mă duc să îi zic ceva lui tati! pentru că îmi aduc aminte că aș vrea să mai povestim ceva. Noi așa funcționăm, vorbim mult, despre orice; discuțiile noastre sunt balsam pentru suflet. Apoi fug de la el: am plecat, sigur mă așteaptă!, asta dacă nu o aud strigându-mă: mami! vreau să îți spun ceva! În vacanța asta pot să să stau până mai târziu cu soțul meu, fără să mă dispere gândul că voi fi terminată de oboseală dimineață și am nevoie să funcționez la serviciu, iar seara să mai fiu în stare să mă reașez rapid și să o iau de la capăt.

Să alerg. Să fac multă mișcare. Din cauza zilelor scurte sunt nevoită să alerg seara pe bandă. Încerc să profit la maxim de zilele libere și să ies afară, nu îmi prea place banda. Mă bucur că nu e zăpadă, frigul nu îl simt, pentru că fac mișcare. Soarele din zi, liniștea de afară, “Beautiful Trauma” sunt perfecte pentru alergat, în Decembrie.
Pentru că e vacanță, sper să am energie să îmi reiau programul de 2 zile mișcare cu o zi pauză, cu alergat și fitness, pe care l-am întrerupt puțin pentru că o luasem prea cu elan și dormeam pe mine.

Să citesc. Am 4 cărți și jumătate care mă așteaptă. Parenting, beletristică, business. Am început să îmi doresc să citesc și beletristică, e un semn bun. Până acum eram atât de absorbită de viața mea încât nu aveam dispoziția să intru în poveștile altora. De o perioadă m-am mai detașat – sunt sigură că sportul ajută. M-aș uita și la niște filme grele, dar nu am timp. De citit pot să citesc și pe fugă, câte 10 pagini, câte un capitol (inclusiv pe bicicleta eliptică citesc, pentru că mă plictisesc). Dar de văzut un film… am nevoie de 2 ore. Deocamdată ăsta e un lux.

Nu îmi doresc să dorm mult. Culmea, în multe vacanțe mi-am dorit asta. Acum nu mai contează, dorm cât pot. E mai important ce fac când nu dorm, cum mă împart între toate, să fiu, în final, pentru mine, pentru ea, pentru el, pentru noi trei. Aș încheia, ca o compunere de clasa a doua, cu ”Ce frumos e în vacanță!”