Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Casa noastră se micșorează de la zi la zi

Pe măsură ce copilul e din ce în ce mai mare, casa noastră devine din ce în ce mai mică. Am numărat abia până la 2 și mă gândesc cu groază ce ne așteaptă pe la 7-8. Anii cresc, numărul de camere rămâne la fel.

Acum vreo câțiva ani ne-am mutat într-un apartament nemobilat. Am răsfoit cu entuziasm catalogul de IKEA, am măsurat, am planificat, am păstrat la minim mobilierul, am luat și ceva echipament sportiv, că ne permitea spațiul, iar soțul și-a făcut biroul lui, locul lui și numai al lui, unde eu, dacă se poate, să nu șterg nici praful, să nu dezordonez dezordinea. Eram fericiți și mulțumiți în apartamentul nostru pentru doi.

Când nimeni nu se mai gândea, am rămas însărcinată. La scurt timp au început să apară nevoi. Și lucruri. Un fotoliu cu anexa pentru picioare (foarte util, luat cu împrumut de sub fundul nepoțelei noastre), în care să îmi odihnesc burta imensă. Un pătuț lipit de patul nostru mare, alb și minunat, în care să doarmă făptura minune și care, desigur, până l-am dat, a stat mai mult gol. O cădiță pentru baie. Un cărucior într-o cutie mare, că era 3 în 1, care ocupa jumătate de cameră. Hăinuțe, păturică, balansoar (dat ulterior cu împrumut nepoatei noastre, dar nu la fel de util), sterilizator, sticluțe peste sticluțe – 90% cu picături pentru burtică, flacoane cu cremă – 90% cu cremă de funduleț. Lista de cumpărături pentru cea care urma să vină a fost lungă tare.

Am aranjat, redistribuit și mutat lucruri de colo-colo, pentru a face loc în dulap, pe dulap și pe rafturi și pentru a mai lăsa totuși niște reminiscențe din frumosul nostru cuibușor.

După ce fata a mai crescut, am rearanjat si redistribuit, pentru a lua tot ce era la nivelul ei și potențial periculos. În plus a trebuit să facem loc jucăriilor și cărților. Am eliminat chestii din unele rafturi, pe care le-am înghesuit în altele.

Pe la 6 luni, fetița noastră a căzut din frumosul pat matrimonial. O zi nu am fost om. Pentru că mă gândeam că nu voi fi în stare să mai adorm de grijă, am apelat în regim de urgență la salvatoarea IKEA, de unde ne-am întors cu o saltea mare, numai bună de pus pe jos în nou inaugurata noastră cameră (a mea și a fetei). Soțul a fluturat înlăcrimat o batistă către biroul lui și s-a refugiat în camera cu aparate de sport devenită depozit de câteva luni și, acum, iată, și spațiu de lucru (că nu îndrăznesc să îi zic birou).

De atunci, numărul jucăriilor și al cărților și al altor nimicuri a început să crească de la săptămână la săptămână. Hainele ei stau deja de-a valma în singurul raft și în singurul sertar la care a fost îndreptățită la naștere și la care nu i-am mai făcut upgrade. Oricum, a primit mai mult spațiu de jucării decât credeam că ca avea în toată viața. A pornit de la un raft și acum are 10 !!! rafturi, o cădiță de baie Stokke și un coș pline ochi, iar jumătate din canapeaua de la bucătărie e mereu ocupată.

Dar astea sunt doar jucăriile… Ne mai împiedicăm prin casă de o bicicletă fără pedale, un motor de plastic, o trotinetă și o bicicletă cu pedale. De o căsuță în miniatură și de o măsuță mică pe care stau piesele lego și două scăunele de pitic, plus un scaun de masă (tot IKEA), care a devenit cea mai înjurată piesă de mobilier din casă, din cauza picioarelor oblice, ieșite în afară, pentru stabilitate, și pe care abia așteptăm să-l desființăm.

Cred că singurul loc pe care am reușit să îl ținem sub control este bucătăria, unde am încercat să limităm la maxim lucrurile de care ar putea ar avea nevoie un copil mic și să le folosim pe cele pe care le avem deja. Desigur, au mai scăpat niște furculițe, lingurițe și câteva castronele, dar zic că stăm bine.

Din fericire, o parte dintre lucruri le-am dat de-a lungul timpului. Dar pentru o chestie care a plecat, cu un mare oftat de ușurare, au venit multe altele să îi ia locul. În mod cert, numărul jucăriilor crește exponențial.

Uneori am senzația că suntem într-un film de groază, înconjurați de monștri, care apar și tot apar. Doar că în povestea asta nu există un super erou. Închizi ochii, te faci mic și aștepți să treacă peste tine, cu speranța că nu o să te înghită.

Photo By: Pexels.com

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.