Dragostea de mamă este necondiționată. Ești cu sufletul total dezarmat în fața copilului tău. Dar este o vulnerabilitate asumată. Nu e ca și cum ai duce un razboi pentru care ești nepregătit și pe care simți că îl pierzi. E mai degrabă ca atunci când îți deschizi sufletul, într-o discuție de noapte, în fața unui prieten. Numai că, în fața prietenilor, se întâmplă rar. Cu copilul ești deschis și vulnerabil la orice interacțiune.

vs.

Dragostea copilului nu va fi niciodată întoarsă în aceeași formă. El nu e dezarmat în fața părintelui. Se simte puternic și se gândește în primul rând la propria persoană. El nu are o ușă deschisă permanent în suflet. El se revoltă, mângâie, contrazice, pleacă și se întoarce, întocmai ca într-o relație capricioasă. El iubește dominând.

Cineva mi-a zis că dragostea copiilor devine totală, vulnerabilă, în mod trist, abia când părinții nu mai sunt.