Modern Mother

| mothering & more |

Categoria Viata cu zulufi

Se poate. Fără căciulă, primăvara

Zi de primăvară, în care cei curajoși se aventurează în tricou. Un băiețel cu mama lui merg prin soare. Copilul își deschide fermoarul gecii. Mama insistă să rămână cu haina încheiată. Copilul nu se lasă. Mama - nici ea. Într-un final, obligat, forțat, copilul rămâne cu geaca încheiată până la gât. Altă zi cu soare. Copilul, cu salopetă umflată de iarnă și tatăl - cu tricou cu mânecă scurtă și… continuarea

#fărăprejudecăți. Despre trecerea la chiloței.

Nu ne-am bătut prea tare capul cu pamperșii (=scutece absorbante) nici eu, nici soțul meu. Cred că eu aș fi putut fi chiar și mai relaxată; soțul meu e mai aparte, el nu se încarcă cu nimic din lista stresurilor inutile ale părinților, ajutându-mă și pe mine câteodată să fiu mai zen decât am tendința. Nu am vrut să îi impunem renunțarea la pampers și nici să facem mare caz… continuarea

Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea

Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult. În patru ani… continuarea

Fiecare mamă se va redescoperi. Toate la timpul lor.

Redescoperirea de sine, după ce devii mamă, nu e ușoară. Cel puțin pentru mine nu a fost. Nu vreau să mă gândesc că dacă acum aș fi avut doi copii mi-ar fi stat gândul mai mult la echilibrul lor emoțional și la cum să balansez atenția mea decât la propriu-mi echilibru. După 4 ani și jumătate sunt, ca atitudine față de mine, înspre unde eram înainte de a fi mamă, cu… continuarea

Ce m-au învățat anii

Fac 42 anul acesta. Ma simt de vreo 30. Nu aș putea spune de cât arăt, dar acum mi se spune mai tot timpul “doamnă” și sufăr, la fel ca atunci când toată lumea îmi dădea cu 10 ani mai puțin. Am născut târziu și evenimentul ăsta a creat o linie de demarcație în viața mea. De altfel, toți părinții au viața împărțită în ”before and after”. În ultimii ani am avut câteva… continuarea

Copilul nu pleacă din cuib la adolescență, ci la 4 ani

O joacă aparent obișnuită. Ne jucăm de-a școala, pentru că, deși are 4 ani și 4 luni, nu merge la grădiniță și nu îi trezește vreun interes, dar abia așteaptă să meargă la școală. Știe multe despre “reguli” - că trebuie să ridice mâna când vrea să spună ceva, că trebuie să anunțe dacă vrea să meargă la toaletă, iar apoi se grăbește să se spele pe mâini și să se întoarcă… continuarea

Moș Crăciun nu există, ci doar magia jocului

Moș Crăciun e un joc. Întrăm cu toții în jocul ăsta și ne prefacem că ne încărăcm cu magie, parcă începem să și credem că e mai mult în cadoul de sub brad decât într-un cadou înmânat la o zi de naștere. Ne jucăm așa cum o fac cei mici zi de zi, cu multă disponibilitate și seriozitate. Pentru copii, jocul nu e doar distracție, este oportunitate de cunoaștere și… continuarea

10 moduri în care îmi respect copilul

Respectul față de copilul tău va determina respectul copilului față de tine și respectul față de el însuși. Respectul înseamnă mai mult decât 10 principii - acestea sunt doar un punct de plecare pentru a reflecta la raportarea noastră față de copil. Prea des părinții se situează pe poziție de forță, încercând să controleze și să dicteze, în ideea că așa modelează. Copiii au dreptul să greșească, să uite, să fie… continuarea

Cu câinele, scuze, cu copilul la shopping

O mamă într-un magazin cu un băiețel de vreo 2 ani. Căuta printre haine, timp în care copilul investiga în stânga și în dreapta, cam mâțâit, pentru că nu mai avea răbdare. Mama, fermă, arunca diverse imperative, de printre umerașe: Joacă-te la oglindă! Stai aici! Vino la mine! Lasă aia! Copilul, pe bună dreptate, era cam plictisit. De altfel, când mergem cu soții, adulți fiind, în magazin avem mari șanse să… continuarea

Ziua în care nu am fost acolo pentru fata mea

Sunt filmele astea americane, despre câte un tată care nu ajunge la ziua de naștere a copilului, ori la un meci important, sau la spectacolul de la școală. Mai mereu este vorba despre tați. Dar li se întîmplă și mamelor, nu știu dacă din SUA, eu știu cel puțin una din România care a pățit așa. Am făcut programare la a doua doză a vaccinului de varicelă din timp, pentru… continuarea