Modern Mother

| mothering & more |

Categoria Viata cu zulufi

Ce să faci ca să ai un copil mai curajos

Un copil nu devine curajos spunându-i să fie curajos, cu condescendență. Mai ales când i s-a activat butonul de panică. Un copil nu devine curajos râzând de el și ironizându-l. Un copil nu devine curajos cu îndemnuri de genul: Dar de ce îți este frică! Hai, nu îți fie frică! N-are de ce să îți fie frică! Un copil nu devine curajos vorbindu-i prea mult despre cât trebuie să fie… continuarea

Review loc de joacă: La Iris

Nu e foarte corect loc de joacă, pentru că La Iris se consideră mai degrabă un restaurant cu loc de joacă. Însă vreau să vă zic din start că, dacă mai degrabă căutați un restaurant, unde să stați cu prietenii și să povestiți, La Iris nu este așa. Chiar dacă mâncarea este grozavă. La Iris este o casă cu etaj cu camere, în care sunt amplasate mese pentru servit una-… continuarea

Ce se petrece în saltul mental dintre 4 și 5 ani

Fata noastră trece printr-o perioadă grea. Are o explozie în care crește, nu-i mai convine ce facem, ce spunem, are impresia că nu o tratăm cu atenția pe care o merită. Reproșurile sunt surprinzătoare pentru că, desigur, avem cele mai bune intenții și o tratăm cu multă blândețe. Foarte probabil trece printr-un salt mental. Încercăm să îi lăsăm mai mult spațiu de manevră, mai multă putere de decizie, să ținem… continuarea

În parc. Cum punem limite cu blândețe și fermitate

Ești în parc cu copilul de 3 ani. Îi place mult să urce invers pe tobogan, ca oricărui copil din tot parcul. Îl lași, este devreme și parcul este gol. Zona începe să se aglomereze și alți copii vin să se dea pe tobogan. Copilul tău, cu încăpățânare, vrea să urce în continuare pe tobogan invers, incomodându-i pe ceilalți. Îl iei cu frumosul. Se face că nu aude. Începi să ridici… continuarea

Tații de fete, eroii fără pelerine și fără stres

Am avut recent o conversație cu un coleg care locuiește lângă Tirana și are o fetiță de 3 ani. Mi-a zis că nu poate să îi reziste fetei lui, știe că este idolul ei și că ar face orice pentru ea. Mi-a povestit că într-o seară, la ora 7, fetița lui era disperată să îi ia nu știu ce jucărie, pe care și-o dorea mult. S-a urcat în mașină, a condus 40 de… continuarea

Se poate. Fără căciulă, primăvara

Zi de primăvară, în care cei curajoși se aventurează în tricou. Un băiețel cu mama lui merg prin soare. Copilul își deschide fermoarul gecii. Mama insistă să rămână cu haina încheiată. Copilul nu se lasă. Mama - nici ea. Într-un final, obligat, forțat, copilul rămâne cu geaca încheiată până la gât. Altă zi cu soare. Copilul, cu salopetă umflată de iarnă și tatăl - cu tricou cu mânecă scurtă și… continuarea

#fărăprejudecăți. Despre trecerea la chiloței.

Nu ne-am bătut prea tare capul cu pamperșii (=scutece absorbante) nici eu, nici soțul meu. Cred că eu aș fi putut fi chiar și mai relaxată; soțul meu e mai aparte, el nu se încarcă cu nimic din lista stresurilor inutile ale părinților, ajutându-mă și pe mine câteodată să fiu mai zen decât am tendința. Nu am vrut să îi impunem renunțarea la pampers și nici să facem mare caz… continuarea

Două daruri de preț pentru copilul meu: timp și recunoștință că e în viața mea

Rareori plec de acasă, în afară de serviciu, fără fetița mea sau fără soțul meu. Evit să stabilesc întâlniri seara, evit să ies în weeekend. Cel mai mult sunt la cumpărături de haine (dacă e strictă nevoie, pentru că e o activitate îndelungată) sau la alergat. Pe măsură ce trece timpul și cresc distanța curselor (de alergat, nu de shopping), lipsesc din ce în ce mai mult. În patru ani… continuarea

Fiecare mamă se va redescoperi. Toate la timpul lor.

Redescoperirea de sine, după ce devii mamă, nu e ușoară. Cel puțin pentru mine nu a fost. Nu vreau să mă gândesc că dacă acum aș fi avut doi copii mi-ar fi stat gândul mai mult la echilibrul lor emoțional și la cum să balansez atenția mea decât la propriu-mi echilibru. După 4 ani și jumătate sunt, ca atitudine față de mine, înspre unde eram înainte de a fi mamă, cu… continuarea

Ce m-au învățat anii

Fac 42 anul acesta. Ma simt de vreo 30. Nu aș putea spune de cât arăt, dar acum mi se spune mai tot timpul “doamnă” și sufăr, la fel ca atunci când toată lumea îmi dădea cu 10 ani mai puțin. Am născut târziu și evenimentul ăsta a creat o linie de demarcație în viața mea. De altfel, toți părinții au viața împărțită în ”before and after”. În ultimii ani am avut câteva… continuarea