Modern Mother

learning parenting on the job

Moda la 4 ani

Părul îi e aproape de mijloc și nu vrea să și-l tundă. Are nici 4 ani și cred că e treaba ei dacă vrea să și-l taie sau nu. Poate tocmai pentru că deja o las să decidă pentru ea, nu are pretenții absurde. Am întrebat-o: vrei să te dau cu ruj să vezi cum e? Mi-a răspuns: nu. Nici să îi fac unghiile cu ojă nu e de interes. Le—a avut de vreo două ori, a văzut cum e.

O las să își aleagă fusta sau pantalonii, fusta peste pantaloni, dacă vrea. Încerc să îi educ gustul pentru modă, în măsura în care pot, cu alte ocazii, nu înainte de a ieși din casă. Ne uităm la câte o poza și admirăm ce e de admirat: culoare, haine, tunsoare. Par lucruri superficiale, I know, frumusețea vine din interior, dar sunt sigură că și ce e la exterior contează. Îmi doresc să iasă din low quality mainstream, să știe să își exprime personalitatea, fără ca asta să însemne bani cheltuiți în neștire.

Pentru asta are nevoie de libertate – în a alege, a decide, a greși, a încerca, a reuși. Nu cumpărăm non stop haine, doar la schimbările de sezon, când nu îi mai vine mai nimic din sezonul trecut. Nu facem o obsesie din haine.

Când mergem la cumpărături, alegem împreună, nu cumpăr nimic din ce nu vrea. Intrăm în magazine cu haine frumoase, nu fac concesie aici, ca să avem ce alege. Dacă nu îi plac ghetele sau pantalonii care mie îmi fac cu ochiul, de ce să o forțez să le poarte? Ideea e să se simtă bine cu ea însăși. Încă de la vârsta preșcolarității (sau la vârsta asta, mai abitir) copiii au o fixație pe haine: trebuie să le placă. E ceva dincolo de rațiunea adultului, au niște repere tare indeslușibile. Înțeleg cât pot, accept.

Nu o îmbrac niciodată cu ce nu aș purta eu. Nu o să iasă niciodată în trening de bumbac lălâi pe afară (nu are nici pentru casă), nu va purta șosete cu sandale, nu o să stea în ștrampi în public. Încerc să o fac să fie cool și să se simtă cool. În același timp, totul e practic: are de alergat, de cățărat, de învârtit.

Nu există haine bune. La viteza cu care crește nu apucă să poarte niciodată toate hainele prea mult, pe unele – aproape deloc. Poate să își ia cea mai minunată rochiță și să se tăvălească prin nisip, dacă vrea. Pentru copiii oricum există doar haine de joacă, ei sunt într-o vânzoleală ludică încontinuu. Accept că o să verse suc pe ea, înghețata de ciocolată o să i se topească pe ce are mai alb sau mai drăguț, eventual de la prima purtare (cum am și pățit) și o să se șteargă pe mâini de cel mai frumos tutu.

Mă simt derutată în a o învăța o anumită lecție despre haine. Eu am crescut cu uniformă, nu doar la școală. Ce aveam eu aveau cam toți copiii. Revoluția m-a prins în clasa a șaptea, nu era mare diversitate atunci și nici câțiva ani după. Îmi amintesc prima mea geacă de blugi pentru care mi—am vândut chitara, știu că aveam o singură pereche de blugi pe an, pe care o înnoiam la Crăciun, că eram înnebunită după bocanci și purtam cele mai scurte fuste din lume. În contextul ăsta am devenit obsedată să am și eu ce haine drăguțe văd, până am realizat că diversitatea a devenit atât de mare încât chiar nu poți să ai tot ce vezi și îți place. Am devenit obsedată să am cât mai multe haine, niciodată nu am suficiente perechi de blugi sau tricouri. Am alergie la orice formalism și mă simt încorsetată în haine elegante. Prefer oricând o croială asimetrică unei linii clasice. Nu sunt chiar cel mai bun model în ce privește moda. Copiii de azi cresc cu h&m în vocabular de la 2 ani, au acces la pinterest cu inspirație nelimitată, tinerii au acces la designeri independenti, sunt sigură că hainele vor avea alt sens în viața lor. Pe care noi, părinți încorsetați în formalism, nu îl vom înțelege.

Dar voi continua să îi las libertate și să îi arăt înțelegere și sper să îmi amintesc asta și când va avea 12-15 ani. O să o las să poarte căciulă sau nu, geacă groasă sau o haină subțire, pantaloni sau fustă scurtă când va dori, pentru că așa am făcut și eu și am apreciat libertatea care mi s-a dat. Iar în rarele cazuri în care mama mi-a zis să fac altfel decât am crezut, am făcut tot cum am vrut. Am băgat căciula în geantă în iernile geroase, mi-am mai făcut un rând de găuri pentru cercei și m-am tuns scurt periuță când mi s-a năzărit. Și tare bine m-am simțit!

Photo By: pexels.com

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.